4.Surpriza

Desi eram obosit,nu reusisem sa dorm prea bine.M-am ridicat din pat odata cu primele raze de soare ale diminetii.Era o zi senina,calduroasa.Oricat as fi incercat sa ma bucur de ziua asta,sufletul meu era acoperit de nori.Ma simteam de parca eram pe punctul de a ma sufoca.L-am lasat pe Embry sa doarma si am iesit din motel.Fara sa ma uit in jurul meu mi-am scos hainele si m-am transformat.
Am fugit printre copaci,lasand adierea vantului sa-mi inunde chipul.Alergatul imi facea bine,ma elibera de furie,de tristete.Simteam cum se sfarama pamantul sub labele mele.Era o senzatie placuta.
Atentia mi-a fost distrasa de un sunet straniu,diferit...Mi-am ciulit imediat urechle:sunetele veneau dinspre vest.Se intampla ceva ciudat.Erau sunete de...labe ?! Ar fi putut fi ursi la o asa altitudine mica ?Imposibil.Mi-am luat avant si am inceput sa alerg.
Se intampla ceva foarte ciudat.Mirosea a...varcolac ?!! Nu,era imposibil.Eram la sute de kilometri de casa,n-aveau cum sa ne urmareasca atat de departe.Insa,brusc,m-am oprit.("Seth,n-ai timp de tampenii!Ce se intampla cu tine??")
Dintr-odata am auzit pasi in spatele meu.Instinctul mi-a zis sa ma intorc si sa atac,insa am actionat ca o prada:am inghetat pe loc si am inchis ochii:ce puteam pati ? Daca erau oameni mi-as fi incasat doua gloante si m-ar fi imobilizat.Daca erau lupi era mai rau:asta ar fi insemnat ca m-au urmarit pe mine si pe Embry.Probabil ca daca era Leah m-ar fi tarat in dinti inapoi acasa.Gandurile mi-au fost spulberate in momentul in care i-am auzit vocea:
-Seth ! Unde fugi? Ce-ai patit?Ma auzi?? Pustiule...
Simteam cum imi paralizeaza muschii.M-am intors si m-am uitat cu ochi amri la Embry,care parea panicat de ce vedea.Probabil ca aratam ca o caricatura de lup:ochii mariti la maxim,botul usor cascat si urechile ciulite la maxim.Dar ce vazusem,ce auzisem in acea padure ? Alti lupi,un miros cunoscut si totusi strain simturilor mele.Din cate stiam eu,in afara de tribul Quileute,care si-a pastrat gena ereditara de lup,nu mai existau alte haite de"schimbatori de forma" in istorie.Noi eram singurii care suferisem "transformarea".Si totusi...
-Pustiule !! Ce e cu tine ?Ma auzi?Ce s-a intamplat?Ce cauti aici?Raspunde-mi!!
Am reusit cu greu sa ma dezmeticesc si sa ma uit la Embry.Incercam sa ies din starea aia,dar imi era greu.Mintea imi era prea aglomerata.
-eu...am iesit la aer curat.Vroiam sa alerg si sa stau putin singur.Nu s-a intamplat nimic,am eu o stare mai...visatoare azi.Hai sa mergem.
Am ajuns inapoi in camera de motel.Stabilisem ca,odata treji,vom elibera camera si ne vom vedea de drum.Inainte sa plecam am intrat sa fac un dus fierbinte.Apa calda ma linistea,imi descatusa simturile.Fiecare centimetru de piele se lasa prada fierbintelii placute a apei.As fi stat acolo toata viata.
Daca as fi putut mi-as fi curatat si creierul cu apa fiarta,as fi facut orice sa ma rup de realitate,sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un loc pustiu,uitandu-ma in ochii iubitei mele.Kaili era speciala,si nu doar pentru ca era sufletul meu pereche:avea o sclipire profunda in ochi,zambetul ei ascundea ceva intens,ceva...nepamantesc.A te uita la ea insemna a saruta pamantul pe care pasea.Eram un sclav al sentimentelor,un sclav al frumusetii divine.
Atingerea ei era de matase.Cand cuvanta era ca si cum un nou sonet lua nastere in muzica;cand radea,soarele incalzea si mai tare pamantul.Eram un nimic fara ea,ma simteam de parca margeam in gol,cautand cu ochii inchisi un petic de pamant pe care sa calc.Dar fara ea nu-l gaseam.si cadeam.Cadeam de la mare inaltime,insa nu reuseam nici sa ating pamantul si sa ma sting,nici sa ma agat in ultimul moment de ceva si sa supravietuiesc.Nu mai rezistam mult asa.
Dupa 15 minute am iesit de sub dus si m-am imbracat.Desi dusul ar fi trebuit sa ma revigoreze,eu ma simteam in continuare sleit de puteri.L-am asteptat pe Embry sa faca baie si pe urma am pornit la drum.
-Pustiule,ai face bine sa suni acasa.stiu ca nu vrei sa vorbesti cu Leah dar macar suna la Culleni sa le zici ca suntem bine.
Embry avea dreptate:puteam sa-i sun un minut,sa schimb doua vorbe cu ei si atat.Am luat unul din telefoanele pa care le-am gasit in masina.Printre numerele cu apelare rapida se aflau si cele ale lui Emmett si Jasper.("Daca il sun pe emmett o sa ma ia la injuraturi pentru ca l-am bagat in bucluc dandu-mi masina si lasandu-ma sa plec.Cel mai bine ar fi sa il sun pe Jasper.El e cel mai linistit si probabil ca imi va vorbi cu calm.") Am apelat numarul si am asteptat.Dupa ce a sunat de doua ori,in telefon s-a auzit o voce cristalina:
-Alo,da ?
-Jasper?sunt Seth.am sunat sa..
-Seth ?! Unde sunteti ?! Esti bine ?!Stai asa sa vorbesti cu Leah.vedeti ca noi am plecat dupa voi.Leah e cu noi,si Emmett...
-Stai ! Nu vreau sa vorbesc cu sora-mea,suntem bine,avem tot ce ne trebuie,suntem vii si sanatosi.Nu va pierdeti timpul cautandu-ne.Va rog!! Pa !! ("Si eu care credeam ca el e cel mai linistit dintre toti...")
Am inchis telefonul si l-am aruncat pe bancheta din spate.M-am uitat la Embry care conducea:
-Ok,avem o problema.Leah,Jasper si Emmett au plecat dupa noi.Cum o stiu pe Leah ar fi in stare sa alerge tot drumul.Cat mai facem pana in New York ?
-Eu ti-am spus ca asa se va intampla.Doar nu te asteptai ca Leah sa stea cu mainile in san si sa ne lase sa strabatem america.Dar probabil ca,daca a plecat cu Emmett si Jasper,au luat o masina.Deci mai avem vreo...6 ore pana ajungem.Dar va trebui sa ne oprim pe undeva sa mancam.Mi-e o foame de lup.Hehe...mi-e o foame de mine.
La aceste vorbe,Embry incepu sa rada in hohote,lucru care m-a facut sa zambesc.Era o usurare sa il am pe Embry cu mine.daca as fi plecat singur,as fi luat-o razna pana acum.Asa,aveam cu cine sa vorbesc,ma mai descarcam un pic,desi nu m-as fi putut linisti complet pana cand nu as fi gasit-o pe Kaili.
Chiar daca nu aveam chef de absolut nimic,stomacul imi protesta intens.La auzul chioraiturilor,Embry incepu sa rada:
-Ti-ar prii acum o friptura cu o portie generoasa de cartofi prajiti.aah,si un milkshake mare de capsuni si briose cu ciocolata...
-Ok ok am prins ideea.Da,mi-e foame,dar daca imi descrii cartea de bucate nu rezolvi nimic.Hai sa oprim pe undeva sa mancam.
Am mai mers 10 minute si am gasit un fast-food pe marginea drumului.Inainte sa intru si sa ma asez la masa cu Embry,am luat mobilul si am scris un mesaj: "Suntem bine,nu trebuia sa plecati dupa noi.Sunt suficient de mare sa imi port singur de grija,si,in plus,il am si pe Embry cu mine care sta cu ochii pe mine de parca as fi o jucarie de cristal.Spune-i lui Leah ca o iubesc.".am trimis mesajul si am lasat telefonul pe bancheta masinii.
Nici nu vroiam sa imi imaginez prin ce trecea Leah acum.Ea,sa mearga in aceeasi masina cu doi vampiri?Cred ca era extrem de ingrijoarata daca a facut asta...sper din tot sufletul ca vor ajunge toti trei intregi la destinatie...stiu ca urma sa platesc cu varf si indesat calvarul prin care trcea din cauza mea...
M-am asezat la masa langa Embry care deja isi cumparase 3 hamburgheri,o punga mare de cartofi prajiti si un milkshake de marimea unui rezervor de benzina.
-Ai luat si pentru mine sau va trebui sa imi cumpar singur?Desi la cum mananci acum probabil ca vei da gata si tava mea cu mancare.
-Pustiule,stii ca tin la tine,dar daca te atingi de ce am eu in tava,te leg de capota masinii si fac cercuri cu tine in parcare.
-ok,nu trebuie sa fii brutal.Am inteles,ti-e foame.Atunci o sa-mi iau si eu ceva("Ce face foamea din om..")
Casiera se uita la mine cu oarecare frica.Adevarul e ca hainele de pe mine mai aveau un pic si se descompuneau si probabil ca fata mea ilustra oarecum sentimentele de disperare si tristete.Mi-am comandat niste aripioare de pui si un suc si m-am asezat sa mananc.Embry terminase deja de mancat si acum se uita la mine.In timp ce plimbam mancarea dintr-un colt al farfuriei intr-altul mi-am adus aminte de ceea ce vazusem si auzisem in padure.am tras aer in piept si i-am zis lui Embry:
-Ai vazut ca azi m-am dus in padure sa alerg.Eh,la un moment dat mi s-a parut ca simt...alti lupi.Prima data am crezut ca erau Sam si restul haitei.Dar nu era mirosul lor.Era...altceva.Nu stiu,poate am innebunit.Dar chiar am simtit ceva diferit.
Embry se uita la mine cu ochii mari.Dupa expresia lui incerca sa isi dea seama ce ar fi putut fi acolo in padure:
-Istoria spune ca,in afara de noi,nu s-a mai pastrat gena de lup.Teoretic e imposibil sa mai existe altii ca noi,practic...Pustiule,habar nu am ce ai vazut si simtit in padure.Esti sigur ca nu eram eu ? Poate ca ti s-a parut totusi...E greu de crezut ca...
-Poate,nu stiu..Nu mai stiu ce sa cred...nu mai stiu ce vad,ce aud...Sunt rupt de lume...
Dupa ce am terminat de mancat ne-am luat ceva la pachet si ne-am indreptat spre masina.Insa ceva m-a oprit.am auzit pe cineva in spatele meu strigandu-ma...
-Seth...?