11.Timp

De cand eram mic,mama ma invatase sa fiu intotdeauna cu zambetul pe buze si sa fiu bun si respectuos cu cei din jurul meu.Indiferent de cum erau ei...
Intr-una din zilele de dupa intoarcerea noastra din New York,mi-am facut curaj si m-am dus sa ii vizitez pe Culleni.Nu mai fusesem de mult pe acolo,poate si datorita faptului ca ii enervasem mult pe Jasper si pe Emmett in ultimul timp.In plus,Embry le datora un bord nou de masina si vreo 200 litri de benzina.
Traiam cu impresia ca Leah era pe alta lume...de fiecare data cand vorbeam cu ea imi raspundea cu o intarziere de 1 minut,cand patrulam in rezervatie era cu mintea aiurea.Aveam momente in care incercam sa o enervez,special ca sa vad daca mai reactioneaza ca in alte dati..dar nu se intampla nimic:pur si simplu ramanea cu gandurile departe si imi adresa cate o dojana,asa in treacat..
Embry revenise la vesnicele patrulari cu Sam si restul haitei iar eu imi vedeam de grelele si oarecum plictisitoarele zile din La Push.Mama tot nu aflase de escapada mea,dar banuia ca nu fusesem intr-o drumetie cu Leah...vreo 3 saptamani...
Dupa o vreme am inceput sa merg pe la Culleni la fel de des cum faceam inainte.Erau zile in care stateam cu Edward de vorba,zile in care radeam frigiderul plin de bunatati facute de Esme special pentru mine si pentru Jacob,zile in care alergam cu Nessie si cu Jake si zile in care ma antrenam cu Emmett.
Desi mi-as fi putut gasi un milion de activitati captivante impreuna cu Leah sau cu Cullenii,preferam sa ma lupt cu Emmett.Era singurul mod in care imi blocam durerea din suflet si teama ca,odata cu trecerea zilelor,imi scad sansele de a o mai vedea vreodata.Mai incercasem sa ma eschivez si sa o iau la fuga intr-un moment de neatentie al celorlalti dar Jacob avusese grija sa o puna pe sora mea in alerta si sa isi centralizeze atentia pe gandurile si actiunile mele.Era oribil sentimentul de a fi urmarit si in somn...mai erau momente in care simteam ca cineva sta la geam si pe marginea patului si ma fixeaza cu privirea...
Multe nopti la rand am visat-o:ma striga si ma privea trista.Eu tot ce puteam face era sa stau tintuit de podea si sa imi intind mainile spre ea,sa incerc sa o prind.Ceva ma tinea pe loc si ea isi pierdea forma...Ma trezeam brusc si speriat.Ceva nu era in regula...ceva nu se lega,asa simteam,dar nu vroiam sa cred.Eu preferam ca de fiecare data sa fiu optimist si sa imi pastrez zambetul pe buze.Intr-un final trebuia sa mi se indeplineasca si mie dorinta...
Intr-una din zilele ploioase in care nu prea aveai chef de nimic m-am hotarat sa mai incerc o noua tactica de lupta cu Emmett.Leah era de negasit prin rezervatie si Jacob probabil era cu Nessie.Asa ca am luat-o usor spre casa Cullenilor.Am batut de cateva ori in usa si am asteptat.Nu mai aveam obiceiul sa dau buzna,cu acel zambet larg pe buze.Acum ma retrasesem in mine si in lupta cu gandurile si sentimentele mele...
Cel care mi-a deschis a fost Jasper.Ma privea ciudat.Vampirul retras si ciudat se uita la mine fortand un zambet ingaduitor si imi facea semn sa il urmez inauntru.Linistea de mai devreme fu intrerupta de glasul puternic al lui Emmett care canta ceva neinteligibil lui Rosalie.
-Ooooo pasare maiastraaaaa....cu curea albastraaaaaa....
M-am aplecat spre Jasper si i-am soptit la ureche:
-Vampirii se pot imbata?
Jasper zambi si imi spuse:
-Nu s-a imbatat,are momente in care e foarte binedispus si incearca sa le transmita tuturor starea.A reusit sa repare bordul masinii si d-aia e asa de vesel.
-Ma bucur sa aud asta.Macar a scapat Embry de o posibila bataie ?
-Asta nu stiu...dar oricum Emmett nu tine suparare,si daca Edward nu s-a suparat nici Emmett nu va mai tine mult ranchiuna.
Am incuviintat din cap si m-am asezat pe marginea canapelei.Rosalie stramba din nas si se duse in bucatarie,unde Esme mai pregatea ceva de mancare.M-am intors spre Jasper si i-am spus:
-Deja ma simt prost pentru cat timp ii putem rapi cu apetitul nostru exagerat.
-E placerea ei.Este un aspect uman care ii face multa placere.
Cand ma pregateam sa ii raspund Emmett a venit si mi-a tras un capac de zile mari.
-Aaaauch !! inteleg ca esti in toane bune dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma faci pe mine sa sufar fizic !!
-Pustiuleeee !!Nu esti obisnuit cu castanele?Sora-ta nu ti le administra zilnic cand erai mai mic?
I-am aruncat o privire dezaprobatoare si m-am indreptat usor spre usa de la intrare:
-Eu am venit sa te intreb daca vrei si ai rabdare cu mine sa imi mai arati tactica aceea de lupta...azi e liniste prin rezervatie si ma gandeam ca ar fi bine sa ma mai antrenez.
Emmett a ranjit larg si m-a luat de dupa umeri:
-Pentru tine orice prieteneee !!Stii ca nu pot rata vreo ocazie in care sa te fugaresc si sa ma tavalesc cu tine in noroiul din padure.
A inceput sa rada zgomotos si,deschizand usa,mi-a facut semn sa ies.Eram bucuros ca acceptase sa ma scoata din vesnica stare de rau si tristete;atunci cand imi masuram puterea si ma "zbenguiam" in lupta cu Emmett imi puteam indrepta atentia spre altceva si imi eliberam mintea de multimea de ganduri care ma apasau si ma tineau in cosmaruri noaptea...
Era o scapare din rutina durerii mele...