11.Timp

De cand eram mic,mama ma invatase sa fiu intotdeauna cu zambetul pe buze si sa fiu bun si respectuos cu cei din jurul meu.Indiferent de cum erau ei...
Intr-una din zilele de dupa intoarcerea noastra din New York,mi-am facut curaj si m-am dus sa ii vizitez pe Culleni.Nu mai fusesem de mult pe acolo,poate si datorita faptului ca ii enervasem mult pe Jasper si pe Emmett in ultimul timp.In plus,Embry le datora un bord nou de masina si vreo 200 litri de benzina.
Traiam cu impresia ca Leah era pe alta lume...de fiecare data cand vorbeam cu ea imi raspundea cu o intarziere de 1 minut,cand patrulam in rezervatie era cu mintea aiurea.Aveam momente in care incercam sa o enervez,special ca sa vad daca mai reactioneaza ca in alte dati..dar nu se intampla nimic:pur si simplu ramanea cu gandurile departe si imi adresa cate o dojana,asa in treacat..
Embry revenise la vesnicele patrulari cu Sam si restul haitei iar eu imi vedeam de grelele si oarecum plictisitoarele zile din La Push.Mama tot nu aflase de escapada mea,dar banuia ca nu fusesem intr-o drumetie cu Leah...vreo 3 saptamani...
Dupa o vreme am inceput sa merg pe la Culleni la fel de des cum faceam inainte.Erau zile in care stateam cu Edward de vorba,zile in care radeam frigiderul plin de bunatati facute de Esme special pentru mine si pentru Jacob,zile in care alergam cu Nessie si cu Jake si zile in care ma antrenam cu Emmett.
Desi mi-as fi putut gasi un milion de activitati captivante impreuna cu Leah sau cu Cullenii,preferam sa ma lupt cu Emmett.Era singurul mod in care imi blocam durerea din suflet si teama ca,odata cu trecerea zilelor,imi scad sansele de a o mai vedea vreodata.Mai incercasem sa ma eschivez si sa o iau la fuga intr-un moment de neatentie al celorlalti dar Jacob avusese grija sa o puna pe sora mea in alerta si sa isi centralizeze atentia pe gandurile si actiunile mele.Era oribil sentimentul de a fi urmarit si in somn...mai erau momente in care simteam ca cineva sta la geam si pe marginea patului si ma fixeaza cu privirea...
Multe nopti la rand am visat-o:ma striga si ma privea trista.Eu tot ce puteam face era sa stau tintuit de podea si sa imi intind mainile spre ea,sa incerc sa o prind.Ceva ma tinea pe loc si ea isi pierdea forma...Ma trezeam brusc si speriat.Ceva nu era in regula...ceva nu se lega,asa simteam,dar nu vroiam sa cred.Eu preferam ca de fiecare data sa fiu optimist si sa imi pastrez zambetul pe buze.Intr-un final trebuia sa mi se indeplineasca si mie dorinta...
Intr-una din zilele ploioase in care nu prea aveai chef de nimic m-am hotarat sa mai incerc o noua tactica de lupta cu Emmett.Leah era de negasit prin rezervatie si Jacob probabil era cu Nessie.Asa ca am luat-o usor spre casa Cullenilor.Am batut de cateva ori in usa si am asteptat.Nu mai aveam obiceiul sa dau buzna,cu acel zambet larg pe buze.Acum ma retrasesem in mine si in lupta cu gandurile si sentimentele mele...
Cel care mi-a deschis a fost Jasper.Ma privea ciudat.Vampirul retras si ciudat se uita la mine fortand un zambet ingaduitor si imi facea semn sa il urmez inauntru.Linistea de mai devreme fu intrerupta de glasul puternic al lui Emmett care canta ceva neinteligibil lui Rosalie.
-Ooooo pasare maiastraaaaa....cu curea albastraaaaaa....
M-am aplecat spre Jasper si i-am soptit la ureche:
-Vampirii se pot imbata?
Jasper zambi si imi spuse:
-Nu s-a imbatat,are momente in care e foarte binedispus si incearca sa le transmita tuturor starea.A reusit sa repare bordul masinii si d-aia e asa de vesel.
-Ma bucur sa aud asta.Macar a scapat Embry de o posibila bataie ?
-Asta nu stiu...dar oricum Emmett nu tine suparare,si daca Edward nu s-a suparat nici Emmett nu va mai tine mult ranchiuna.
Am incuviintat din cap si m-am asezat pe marginea canapelei.Rosalie stramba din nas si se duse in bucatarie,unde Esme mai pregatea ceva de mancare.M-am intors spre Jasper si i-am spus:
-Deja ma simt prost pentru cat timp ii putem rapi cu apetitul nostru exagerat.
-E placerea ei.Este un aspect uman care ii face multa placere.
Cand ma pregateam sa ii raspund Emmett a venit si mi-a tras un capac de zile mari.
-Aaaauch !! inteleg ca esti in toane bune dar asta nu inseamna ca trebuie sa ma faci pe mine sa sufar fizic !!
-Pustiuleeee !!Nu esti obisnuit cu castanele?Sora-ta nu ti le administra zilnic cand erai mai mic?
I-am aruncat o privire dezaprobatoare si m-am indreptat usor spre usa de la intrare:
-Eu am venit sa te intreb daca vrei si ai rabdare cu mine sa imi mai arati tactica aceea de lupta...azi e liniste prin rezervatie si ma gandeam ca ar fi bine sa ma mai antrenez.
Emmett a ranjit larg si m-a luat de dupa umeri:
-Pentru tine orice prieteneee !!Stii ca nu pot rata vreo ocazie in care sa te fugaresc si sa ma tavalesc cu tine in noroiul din padure.
A inceput sa rada zgomotos si,deschizand usa,mi-a facut semn sa ies.Eram bucuros ca acceptase sa ma scoata din vesnica stare de rau si tristete;atunci cand imi masuram puterea si ma "zbenguiam" in lupta cu Emmett imi puteam indrepta atentia spre altceva si imi eliberam mintea de multimea de ganduri care ma apasau si ma tineau in cosmaruri noaptea...
Era o scapare din rutina durerii mele...

10.Companie

Timpul incepea sa treaca din ce in ce mai greu.Dupa ce Emmett a plecat sa vaneze,eu cu Embry ne-am cazat si am ramas in camera pentru tot restul serii.Ploaia se oprise,insa,in locul ei,se instalase un vant puternic care parea ca va rupe acoperisurile caselor in orice secunda.
Prima idee pe care am avut-o cand am intrat in camera a fost sa intru sa fac un dus fierbinte,insa muschii nu au vrut sa coopereze cu mine:singurii pasi pe care am reusit sa ii fac au fost de la masina pana la marginea patului.
Embry pleca sa caute un supermarket sau un fast food deschis:i se facuse foame si,asigurandu-se ca n-o sa fug nicaieri,a plecat in orasel incuiand usa dupa el.Neavand nimic mai bun de facut am dat drumul la televizor sperand ca zumzaitul vocilor de pe post o sa ma distraga de la gandurile in care riscam sa ma inec.
"Bravo Embry,ai incuiat usa si ai plecat cu cheia;nu te-ai gandit ca pot sa ma transform si sa sar pe geam...nu te-ai gandit ca poate sa ia foc pensiunea si sa mor ars de viu aici...Doamne,vreau acasa...vreau sa o vad pe Leah,vreau sa o cert pe Leah ca a plecat si m-a lasat in ceata,nestiind unde e si ce face...vreau...stiu ce vreau dar nu pot avea...acum.nu,pentru totdeauna..nu,nu e adevarat!Seth!Potoloeste-te;o vei gasi.Ai incredere..."
Nu aveam stare:nu eram genul de persoana care sa stea si sa se complaca in situatii de genul acestora:dormeam mult ce-i drept dar asta era oarecum o trasatura specifica lupilor.In rest eram activ:alergam,saream,ma jucam...
Intr-un sfarsit mi-am facut "curaj" sa ma ridic din pat si am inceput sa ma plimb in jurul lui:trecusera doua ore de cand plecase Embry dupa mancare.Mie nu-mi era foame.dar innebuneam daca mai stateam mult timp singur.Am auzit o ciocanitura in geam care m-a facut sa tresar;nici atentia nu ma mai ajuta in ultima vreme...
M-am indreptat spre geam si am dat perdeaua la o parte:era Emmett,cu o figura nu tocmai fericita pe chip.Am deschis geamul larg si m-am indreptat inapoi spre pat.
-imi explici si mie DE CE este usa incuiata??Si pe unde umbla potaia cealalta?!Nu i-am zis sa ramana sa aiba grija de tine?!
Cuvintele lui Emmett umplura paharul.Am simtit cum fierbinteala imi inunda corpul,urcand incet incet catre fiecare locsor si celula din mine.Mi-a luat o secunda sa ma transform.Norocul meu era faptul ca eram in centrul camerei si nu am distrus aproape nimic.Emmett adoptase o pozitie de aparare,intinzandu-si bratele in fata,pregatit fiind sa ma prinda si sa ma opreasca in caz ca faceam ceva necugetat.
"Dispari din fata mea!Nu vreau sa te ranesc.Te rog...vreau sa plec...nu mai rezist,nu mai vreau..."
Mi-era frica de reactia pe care o avusesem:ma transformasem in fata lui Emmett,putand sa-l ranesc fara sa vreau,sa-l am pe constiinta.Privirea inghetata a lui Emmett ma facu sa tresar si sa actionez:am fugit:pana am resuit sa ma dezmeticesc eram deja departe,in inima padurii dese,intunecate.M-am oprit pentru o secunda si am ascultat in jurul meu:eram urmarit,dar urmaritorul pastra distanta.Cel mai probabil era Emmett care vroia sa se asigure ca sunt bine.Sau vroia sa ma spanzure de un copac.
Imi parea rau pentru ce facusem:fusesem pe punctul sa ranesc un prieten,poate chiar sa il omor...N-as fi putut trai cu asta pe constiinta,n-as mai fi putut sa dau cu ochii de el...
-Seth?Ce s-a intamplat?De ce ai fugit?Seth,frate!Opreste-te!Te rog!
Era Embry.Probabil ca Emmett ii spusese ce se intamplase si de ce fugisem si veni sa ma caute.Nu mai vroiam sa fug de mine,de nimeni.As fi putut sa fug in continuare,sa nu ma mai opresc pana cand aveam sa gasesc ce cautam...
-SETH! OPRESTE-TE TE ROG !!Asteapta-ma.Hai sa vorbim,ce ai facut?
Nu vroiam sa vorbesc cu el,nu vroiam sa dau explicatii.Vroiam sa fiu lasat singur.Am inceput sa alerg inapoi spre pensiune dar,inainte sa ajung,m-am schimbat la loc.Nu mai vroiam sa il aud pe Embry in capul meu.
Parea ca nimeni nu auzise transformarea mea:pensiunea era cufundata in bezna si tacere.Emmett statea sprijinit de marginea geamului si privea in gol:probabil ca ma astepta.Din doua miscari am sarit inapoi in camera si mi-am pus hainele pe mine,sau cel putin ce ramasese din ele..Apoi m-am intors spre Emmett si i-am zis:
-Imi pare rau de reactia pe care am avut-o.Nu sunt foarte...stabil in ultima vreme si imi sare tandara imediat.Suporta-ma pana maine seara si it promit ca o sa mai raresc vizitele pe la voi acasa:nu va mai trebui sa ma vezi atat de des.
-Pustiule...nu ai de ce sa iti ceri scuze.Stiu ca am exagerat cu glumele asa ca reactia ta a fost normala.Chiar ma intrebam cand o sa clachezi.Hai,linisteste-te si mananca ceva.M-am gandit la cum as putea sa te binedispun.Un pic de amuzament nu strica...
Dupa ce m-am imbracat si am vorbit cu Emmett,acesta mi-a intins o punga de hartie:inauntru se aflau doua sandwichuri mari si o cutie de suc.Am mancat repede ce imi lasase Embry,mai mult ca sa imi simt stomacul plin,si m-am dus sa stau langa Emmett.
-OK uriasule,despre ce vrei sa vorbim?Embry nu s-a intors?
-Din fericire nu.Probabil ca a ramas sa mai alerge prin zona.S-a plictisit de atata umanitate.Tocmai bine:vreau sa ma ajuti sa-i fac o farsa de zile mari.Am tacut din gura cat am putut in legatura cu masina,dar trebuie sa i-o coc cumva.Stiu ca probabil nu vei fi de acord cu mine dar,crede-ma,nu il sperii,nu il ranesc.Vreau doar sa ii joc o mica farsa.
Am stat un pic si m-am gandit la ce mi-a zis Emmett:teoretic era o idee foarte proasta:nu stiam cum ar fi reactionat Embry si cat de maleabil era la farsele facute pe seama lui.Dar nu strica sa ne amuzam un pic.Trebuia doar sa ma asigur ca Emmett nu exagera cu farsa.
-Bine,te ajut,dar cu o singura conditie:nu il ranesti,nu il bati,nu il inveti sa zboare,nu il lasi fara haine,OK?
Emmett ranji diabolic,ochii sclipindu-i cu putere:
-Stiu exact ce farsa sa ii fac.Asta o sa il invete minte sa aiba grija de TOATE lucrurile data viitoare cand mai pleaca la drum.
Dupa ce mi-a povestit ce avea de gand sa-i faca lui Embry(sadic de-a dreptul dar oarecum amuzant)m-am dus si m-am intins in pat.Discutia cu Emmett ma rupsese putin din cotidian.Mi-am rotit privirea prin camera ca sa imi dau seama ce stricaciuni produsesem:lampa ramasese fara abajur,tocul patului era complet rupt,parchetul era crapat si zgariat iar televizorul...eh,televizorul era bucatele."Ce puternic sunt cand ma enervez...asta ar trebui sa imi traga semnale de alarma dar..na!sa mai se ia careva de mine ca sunt mic si pricajit!Macar de-as fi fost la fel de puternic si cand venea vorba de..."
Imi venea greu sa ii rostesc numele...iar si iar...atata durere,atata tristete...o vroiam langa mine,ea,numai ea,iubita mea...
-seth...seth...seth !! SETH !!!!!!
Doua brate puternice ma scuturau de mama focului.M-am ridicat brusc,nestiind ce se intampla.Embry,cu o fata desfigurata de frica,se chinuia sa ma trezeasca si sa ma dea jos din pat.Pe moment n-am realizat ce se intampla,dar dupa ce a deschis gura si a balbait motivul pentru care tragea de mine disperat,m-am chinuit eroic sa nu bufnesc in ras:
-Ridica-te!Imbraca-te!Trebuie sa plecam!Ne transformam...fugim...orice!POLITIA!!!Ne-au prins!!Sirena!!Afara!!Politia!!Plecam!!Fugim!!Acum!!Misca-te!!Unde,unde??In padure??Lupi...nu,nu...Pe acoperis?!Nu,nu...
Facusem niste ochi mari privindu-l pe Embry cum se panicase si nu mai era in stare sa lege doua fraze.Tremura tot si ochii aproape ii iesisera din orbite.As fi putut sa ii zic ca totul este o gluma sadica de-a lui Emmett,dar nu am vrut sa-i stric distractia usului.
Dupa cateva minute sunetul sirenei a fost inlocuit cu rasul de bariton al lui Emmeyy.Neavand starea necesara sa ma amuz pe seama saracului Embry am postat un zambet larg si m-am bagat inapoi in pat.Am adormit repede,auzind ca prin vis vocile celor doi companioni ai mei:
-Vezi cum e sa intri in panica?Asa m-am comportat si eu cand ati plecat voi de nebuni.Si ati mai si stricat masina!!Sa-ti fie invatatura de minte sa mai fugi de politie!Lasule!
-Esti nebun vampirule!Putea sa imi stea inima in loc!Astea-s glume??Nu esti intreg la cap!Si de unde,ma rog,stii tu ca ne-a oprit politia??
-Vestile rele circula repede dragul meu lupisor.Sa nu crezi ca ne puteati ascunde asta.Si daca vrei sa stii neaparat,Jasper ti-a "simtit" spaima si am avut grija sa facem niste cercetari legate de locurile prin care ati fost si tot ce ati facut.Doar ca i-am ascuns Leahei toate tampeniile pe care le-ati facut,asta nu inseamna ca eu si cu Jasper nu stim !!
-Uite ce e,noi i-am ascuns Leahei patania cu politia mai mult pentru Seth.Pe mine nu ma intereseaza daca imi face scandal sau imi rupe doua oase:se vindeca,dar am facut asta ca sa nu existe si mai multe conflicte intre el si Leah.E suficient ca e suparata pentru fuga de acasa,nu vad de ce ar trebui sa ii incarcam memoria cu niste inutilitati.In plus,pustiul e daramat de tot.Nu stiu cata drama mai e capabil sa indure...
Desi Emmett si Embry au continuat sa vorbeasca despre diverse chestii,eu n-am mai auzit...imi lasasem mintea sa cutreiere in tihna...nu ma mai chinuiam sa imi ascund gandurile.Cand dormeam,era ca si cand cineva imi amortea tot corpul si ma supunea sa indur picatura chinezeasca:desi stiam ca n-as fi rezistat si as fi innebunit in orice moment,in realitate nu simteam nimic:era o amorteala placuta,suportabila.Somn si vis.Daca ar fi fost posibil sa traiesc doar in lumea asta ar fi fost nemaipomenit...totul era cum vroiam eu,cum imi organizam eu...fiecare pas,fiecare bataie de inima,fiecare sarut,tot.
In noaptea aceea am dormit neintors:fara sa visez nimic,fara sa simt nimic.Tot ce imi era constient era respiratia.Atat.Trecusem prin noaptea aceea ca un orb o strada aglomerata.Ma ghidam dupa tot ce imi ramasese:cateva batai de inima,un puls instabil si respiratia greoaie si sacadata indusa de somn.
Am reusit cu greu sa deschid ochii sis a ma ridic pe jumatate din pat.Eram singur in camera.Interesant era faptul ca tot ce stricasem cu o seara inainte…nu mai era.In schimbul lor se aflau lucruri noi:o lampa cu abajur aurit,un televizor cu plasma,tablia patului schimbata,totul arata ca nou.Si chiar erau noi.”Perfect,acum le datorez si mai mult.Cred a va trebui sa ma vand ca sa le pot restitui banii.De timp nici nu mai zic:ma fac sclavul lor pe vecie”
Am pufnit la ideile mele si m-am ridicat sa ma imbrac.Superb:si haine noi.M-am dus in baie si,din cateva miscari,m-am spalat pe fata si pe dinti.De afara se auzeau voci:Emmett si Embry.Am observat ca Embry statea cu pumnii inclestati si cu spatele la mine.Cand m-a vazut indreptandu-ma spre masina s-a incruntat si a mormait ceva de “glume proaste” si “bataie”.As fi putut sa ma hlizesc pe seama lui dar am considerat ca farsa de aseara fusese suficienta.Emmett mi-a facut cu ochiul si mi-a facut semn sa ma urc in masina:era timpul sa plecam.
Deja mersul cu masina devenise o rutina:centura,oglinzile,o gluma de-a lui Emmett inainte de plecare,cheia in contact si la drum.Mai aveam putin pana in Forks,in jur de 200 km.Emmett daduse radioul la maxim si incepuse sa fredoneze o piesa autohtona:Masina bubuia de vocea lui,geamurile incepura sa vibreze,insa nu parea ca acest lucru sa-I taie buna dispozitie.
La un moment dat,in spatele nostrum,a aparut o masina cunoscuta.Dupa cateva scene subtile(constand in Jasper care apasa scurt pe claxon si dadu drumul 5 secunde la faruri si Emmett care incepu sa chiuie,sa fluture bratul pe geam sis a mearga in zig-zag),Emmett trase pe dreapta si cobori vioi din masina.In spatele nostrum Jasper deschidea portiera si se indrepta spre noi.Am incercat sa ma uit pe langa el ca sa vad unde e Leah.Dar locul de langa sofer era gol.
-Jasper…unde e Leah??
-Stai linistit Seth.Leah e bine,doarme pe bancheta din spate.N-am vrut sa o trezesc pentru ca mai devreme a avut cosmaruri.Am reusit s-o linistesc si am lasat-o sa se odihneasca.
L-am lasat pe Jasper sa vorbeasca cu Emmett si m-am indreptat spre cealalta masina:pe bancheta din spate Leah dormea intr-un mod…nou:cu zambetul pe buze.Acest lucru m-a facut si pe mine sa zambesc;i-am mangaiat parul,am sarutat-o pe frunte si,dupa ce am mai privit-o cateva clipe,am inchis incet portiera si m-am dus inapoi la baieti.Nu stiu despre ce discutau dar,cand am ajuns in dreptul lor,au tacut brusc din gura.I-am privit suspect pentru cateva secunde,timp in care Emmett balbai o scuza iar Jasper imi zambi,spunandu-mi ca trebuie sa plecam.
In scurt timp am ajuns inapoi in Forks.Dupa cum era normal,afara ploua incet.Orasul era pustiu,se mai intrezareau cateva masini ratacite care isi vedeau de drumul spre casa sau serviciu.La granite cu La Push,eu,Embry si Leah ne-am luat ramas bun de la Emmett si Jasper si ne-am indreptat spre casele noastre.Inainte de a pleca mi-am imbratisat prietenii si le-am multumit:ma ajutasera si ma suportasera atat timp fara sa cracneasca,lucru care m-a facut sa resist fara sa clachez…
Incepusera sa se auda valurile marii….briza ne gadila usor chipul si un miros vag de gateli venea dinspre casele din rezervatie.Ajunsesem acasa…

9.Inapoi Acasa

Desi eram plecat de aproape doua saptamani de acasa,nu aveam la mine foarte multe bagaje:reusisem sa plec cu un tricou si o pereche de pantaloni de schimb,buletinul si cinci dolari.Asa ca,dupa plecarea Leahei si a lui Jazz,am intrat sa fac un dus,m-am schimbat in niste haine nou-noute(probabil ca Leah facuse niste cumparaturi in asteptarea mea) compuse din niste blugi negri si un tricou verde deschis.Tenisii albi erau piesa de rezistenta,probabil costasera o avere.. Dupa ce am terminat cu "garderoba" am coborat in bucatarie unde Emmett pregatise,intr-un mod foarte neindemanatic,niste sandwichuri cu pui si lapte cu cacao.L-am privit cum aranja masa tacticos si m-a bufnit rasul.
-Wow,nu m-as fi asteptat niciodata la asa ceva de la tine !Cu ce ocazie o asemenea pregatire?Ca pentru Embry nu cred ca ai depus atata efort.
-Stai linistit ca puslamalei celeilalte o sa-i pregatesc un loc calduros pe capota masinii la intoarcere.Hai pustiule,treci si mananca.Ma duc sa il chem si pe Embry.Nu pot sa il tin nemancat,oricat de mult as vrea.
L-am urmarit cu privirea pe Emmett iesind pe usa care dadea in curtea din spate si strigandu-l amuzat pe Embry.Aceste din urma iesi incet de printre copaci.pentru o fractiune de secunda,Embry se uita panicat la Emmett,nestiind de ce il strigase.Insa,dupa ce simti mirosul puiului si al painii proaspat prajite,il ignora complet pe ursul de Emmett si se repezi pe scaunul din dreapta mea.
-Ce avem de mancare azi?Si cand plecam?Vreau mai repede acasa,Mi-e dor de Sam si de Quil si,in specal,de casa.Am inceput sa pun la cale un plan diabolic care sa ma scape cu brio de furia lui Sam si de sutele de intrebari ale haitei.
-Nu cred ca vei avea nevoie de vreun plan special ca sa scapi de Sam.Voi avea grija sa ii explic cu calm tot ce s-a intamplat si care este motivul pentru care ai plecat cu mine.
Gandurile triste mi-au invadat din nou sufletul.Incercasem pe cat posibil sa imi axez atentia pe sora mea si pe tot ce se intamplase in zilele in care lipsisem.Imi era aproape imposibil sa nu ma gandesc la Kaili,la faptul ca o pierdusem,ca pierdusem ore,minute,secunde pretioase din viata amandurora. Brusc,pofta de mancare imi pieri:din nou ma incercau sentimente triste,intunecate:nu puteam sa ne intoarcem in New York pentru ca cel mai probabil eram dati in urmarire generala.Insa sa renunt si sa plec...Ce puteam sa fac?As fi fugit in momentul acela,m-as fi transformat si as fi distrus totul in jurul meu pana as fi ajuns la ea.
O bataie pe umar m-a readus cu picioarele pe pamant:Embry terminase de mancat si incepuse sa stranga vasele.M-am ridicat anevoios si am pus farfuriile in chiuveta.Dupa o schimbare de priviri cu subinteles,Embry a ranjit si a parasit bucataria:cu alte cuvinte eu eram cel mic si fraier care ramane in urma si spala vasele.Nu faceam mofturi cand venea vorba de curatenie,dar nu imi placea deloc cand eram luat de fraier doar pentru ca eram mai mic decat ceilalti:teoretic eram mic doar din punctul de vedere al varstei,pentru ca,fizic,aratam ca Jacob,poate chiar eram un pic mai inalt decat el.Cine m-ar fi vazut ar fi zis ca probabil am vreo 20-25 ani.Dar asta nu ii impiedica sa faca poante pe seama mea;singurul lucru care ma binedispunea in astfel de situatii erau Brady si Collin:ei erau singurii din haita mai mici decat mine.Partea interesanta era ca nimeni nu se lua de ei...eu eram singurul ironizat cand venea vorba de varsta...
Dupa ce am terminat de spalat vasele si de aruncat firimiturile de pe masa,m-am dus la amsina:Embry se pozitionase pe bancheta pe spate,rasfoind o revista pe care o gasise in cutia de scrisori a proprietarilor casei.Emmett vorbea la telefon jucandu-se in acelasi timp cu cheile de la masina:cand m-a vazut,a ranjit si mi-a facut semn sa urc.Mi-am imaginat ca Embry alesese locul din spate,fiindu-i inca un pic frica de Emmett.Desi "ursul" parea foarte vesel si linistit:Discutia la telefon il binedispunea:probabil ca o anuntase pe Rosalie ca ne intoarcem acasa.
Ne intorceam acasa...acasa la mama,la restul haitei,la familia Cullen(probabil ca si ei,intr-o oarecare masura,se intrebasera ce am facut si cum ma simt).Adevarul era ca nu vroiam sa plec.As fi vrut sa ma dau jos din masina si sa fug.Pentru cateva secunde mana mi s-a blocat pe portiera,asteptand un impuls sa apese pe maner.Dar nu puteam face asta,nu puteam sa o dezamagesc pe Leah,sa ii dau iar batai de cap,stand cu sufletul la gura intrebandu-se unde sunt si ce fac.
-Sunteti gata fetele??zise Emmett incepand sa rada zgomotos.Aaah,ce o sa ma mai distrez cu voi pana ajungem acasa.Tu,asta mic de langa mine,imi esti dator cu niste explicatii:ai plecat cu frumusetea asta de masina fara sa o anunti pe sora-ta ca iti iei campii.Tu ai habar cat de tare ne-a mancat Leah ficatii?zicand asta Emmett isi dadu ochii peste cap facand un gest exagerat cu mana.
-Dupa cate a apucat sa imi povesteasca sora mea,am inteles ca tu ai fost cel care i-a mancat zilele:baby sitter??carusel??Tu realizezi ca ai stat in preajma unui varcolac periculos care ti-ar fi putut smulge capul de pe umeri intr-o secunda? Emmett izbucni in ras,tinandu-se cu o mana de stomac si cu cealalta de volan.Daca n-as fi stiut ca e vampir,m-as fi intrebat cat i-ar fi luat sa inceapa sa rada cu lacrimi.
-Sora-ta,un varcolac periculos??Leah???Tu cred ca glumesti.Totusi,sa nu uitam ca e FATA!!!Fetele nu sunt periculoase.
-Niciodata nu subestima puterea unui lup,indiferent de gen.Dar discut degeaba cu tine.Nu pornesti motorul?
-Sa traiti capitane "veselie".Acum plecam. Emmett porni masina si pleca in tromba.Motorul vibra puternic sub puterea vitezei.Desi ajunsesem la aproximativ 140km/h,Emmett nu parea sa aiba de gand sa opreasca.Vampirii,la fel ca si lupii,aveau simturile extrem de agile si,oricat de repede am fi alergat sau condus,nu ne-am fi lovit de obstacole.
-In ritmul asta vom ajunge maine seara in Forks.S-a intamplat ceva de ne grabim asa de tare?
-Nu s-a intamplat nimic,prapastiosule!!Doar ca m-am plictisit de attea plimbari in ultimul timp.Suntem plecati de doua saptamani de-acasa si mi s-a acrit de condus si de plictiseala de pe meleagurile astea.Vreau sa ajung acasa si sa incing o partida de vanatoare cu Edward si Jasper.Mi-e dor de elanii deliciosi din padurea din Forks... Emmett imi facu cu ochiul si incepu sa fredoneze o melodie dintr-un desen animat.In spate,Embry adormise bustean("Saracul de el,l-am tot chinuit in ultima vreme.Ba am fugit de politie,ba am urlat si mi-am descarcat nervii pe el.Si,colac peste pupaza,a mai stricat si bordul unui Aston Martin de jumatate de milion.O sa am grija,cand ajung acasa,sa am o discutie cu Sam si sa ii explic ca Embry nu are nicio vina si ca el doar a venit ca sa aiba grija de mine.")
Urmatoarele trei ore si jumatate se scursera monoton:Emmett continua sa fredoneze diverse melodii si sa vorbeasca cu Rose la telefon.Embry sforaia de mama focului in spatele meu,nedand semne ca s-ar trezi foarte curand.Afara incepuse sa ploua:o ploaie marunta,mocaneasca.Cerul se impanzise de nori mari si negri acoperind si ultimul firicel timid de albastru curat al zilei.Erau primele semne de primavara:frunzele capatasera o nuanta verzui-aramie,iar copacii isi implineau usor coroana impovarata de picaturile calde de apa.Desi lupii nu simteau frigul la nivelul pielii,vremea aceasta ma facea sa tremur.
In sufletul meu se dadea o batalie pe viata si pe moarte.Incercam sa uit esecul prin care trecusem si sa ma gandesc la ce voi face cand o sa ajung acasa,ce explicatii voi avea de dat.In acelasi timp imi doream sa mor si sa renasc.Sa fiu ca norii negri de pe cer,sa cutreier intreg cerul si sa-mi plang sentimentele si zbuciumul.Nu mai existam in lumea asta:eram un suflet pierdut ce-si cauta linistea printre cei vii.Ii vedeam chipul in fiecare strop ratacit de ploaie,in fiecare frunza cazuta la marginea drumului.Ii auzeam vocea in bataia vantului puternic,in zumzetul motorului.Am inchis ochii pentru cateva momente:simteam nevoia sa trag aer puternic in piept,sa simt ca farama mea de inima mai este capabila de niste batai usoare...
Am tresarit cand am auzit soneria telefonului lui Emmett.L-a lasat putin sa sune si a raspuns,avand in glas un zambet suspect:
-Aloo?Ooo,fratioare!V-ati plictisit,gata?Aha...inteleg.Eu ma voi caza cu catelusii la o pensiune,ceva.Trebuie sa ii si hranesc ca,dupa fetele lor,au cam facut foamea de cand au plecat de acasa.da...sigur ca da...Maine?Bine...ne vedem maine.Heh,distractie placuta! Abtinandu-se eroic sa nu rada,Emmett inchise telefonul si isi fixa privirea asupra drumului.L-am lasat cateva minute crezand ca imi va spune el singur cu cine a vorbit si ce e cu atatea chicoteli.Insa,dupa un timp,mi-am dat seama ca nu imi va spune neintrebat.Nu eram extrem de curios de fel,dar in astfel de situatii nu ma puteam abtine:m-am intors spre Emmett si,cu un zmabet chinuit pe chip,l-am intrebat:
-Imi zici si mie te rog cu cine ai vorbit ?
-Mai,mai,dar ce curiosi suntem.Nu ai invatat proverbul "curiozitatea a omorat pisica!?De ce trebuie sa stii tu neparat cu cine si despre ce am vorbit eu ?
-Pentru ca ai vorbit cu Jasper,i-ai zis "fratioare" si pentru ca ati stabilit sa ne intalnim maine pe drum.Uite ce e,Emmett,stiu ca iti place sa faci poante pe seama mea pentru ca sunt mai mic si pentru ca sunt lup,dar in momentul asta nu te sfatuiesc sa ma calci pe coada.nu te supara pe mine ca iti vorbesc asa,dar nu ma simt bine absolut deloc si tot ce vreau sa stiu este ce face Leah,daca este bine si cand se intorc. Emmett isi inghiti zambetul de pe buze si imi raspunse sec:
-Maine ne vom intalni cu ei pe drum.Sunt amandoi bine si sanatosi.Nu-ti mai face atatea griji pentru Leah.Crezi ca nu e capabila sa aiba grija de ea?E bebe mare deja.In plus e si Jasper cu ea.Nu cred ca ar vrea cineva sa aiba de-a face cu un vampir si un varcolac:unul nu moare sub nicio forma iar celalalt se vindeca repede.
-Eu tot nu reusesc sa inteleg unde au plecat si DE CE au plecat.Nu inteleg de ce atata secretosenie:e sora mea,pentru Dumnezeu...
-Eu unul sunt fericit ca am reusit sa scap de leah pentru o zi.Nu e o companie foarte palcuta,sa stii.Am tot incercat sa glumim cu ea si sa o scoatem din starea aia depresiva si rea in care e,dar tot degeaba.
-In primul rand,SORA MEA nu este depresiva;stii foarte bine ca Leah a avut mult de suferit datorita imprintarii lui Sam asupra verisoarei ei,Emily,moartea tatalui nostru...Eu am fost intotdeauna vesel si optimist,chiar daca nici mie nu mi-a fost usor cand a murit tata...o inteleg perfect pe Leah:ea a fost foarte atasata de tata,cu el a petrecut mai mult timp,cu el semana mai mult.pentru ea a fost un soc puternic:daca reusise cat de cat sa isi revina din "lovitura" pe care i-a aplicat-o Sam,dupa moartea tatei s-a schimbat complet:rareori mai zambeste,niciodata nu isi deschide sufletul in fata cuiva...si o inteleg perfect.Deci,repet,nu e depresiva.Asa e ea.Si in al doilea rand cum ai putut s-o chinui in asa hal si s-o urci intr-un carusel ?!
-Poftim??nu am obligat-o sa se urce!!Daca nu vroia sa se dea in carusel trebuia sa imi zica.De unde era sa stiu eu ca ii e rau de miscare?? Emmett pufni si isi intoarse privirea inapoi la drum.L-am lasat sa bombane imbufnat si am inchis la loc ochii.Visam...o vedeam,o atingeam,ii zambeam...Kaili...iubita mea...Ma regaseam pe malul marii,pe nisipul ud...Apusul lumina cu ultimele puteri valurile marii,ochii negri ai iubitei mele...ii simteam prin piele bataile inimii;o tineam strans in brate si ii sopteam incet la ureche:"Te iubesc atat de mult...niciodata nu te voi mai lasa sa pleci de langa mine.Esti totul pentru mine si niciodata nu-ti voi mai da drumul..." M-am pierdut in vise...pentru cateva ore n-am mai auzit nici ploaia,nici muzica de la radio,nici sforaiturile serioase ale lui Embry.Nu mai auzeam nimic.Eram constient numai de ce visam:as fi dat orice in acel moment sa raman in somn,inchis in aceasta lume perfecta,fericita...dar nu era posibil.Era doar vis,fantezie,era...van,gol...
.....

-Hai cavaleria,jos din masina! Am ajuns. Am deschis ochii incet si am privit in jur:in afara de un felinar plapand care imprastia un fir de lumina in jurul unei case,afara era bezna.Am coborat mecanic din masina si l-am urmat pe Emmett,care bombanea ceva legat de timp si plictiseala.
-Unde suntem?Acasa in niciun caz...
-Suntem la vreo 200 km de Port Angeles.O sa stam aici peste noapte:va luati ceva de mancare,dormiti ca lumea cateva ore.Maine de dimineata plecam spre casa.I-am lasat lui Embry bani suficienti ca sa luati o camera si cate ceva de-ale gurii.Eu ma duc sa vanez.Embry,ai grija de bebe.Sa-i incalzesti laptele si sa-l bagi la caldurica.
Emmett izbucni in ras si se intoarse la 180 grade.Ma pregateam sa ii marai cateva cuvinte de dulce dar n-am mai apucat:disparuse printre copacii de la marginea drumului. Ramasesem in intuneric.La propriu si la figurat.Exact ce imi doream:inca o noapte departe de casa:nici Leah nu era cu mine,nici caldura patului din camera mea.Nimic.Atat ramasese:nimic...

8.Revedere

Drumul spre casa vampiresei a fost lung si deosebit de greu pentru mine:lasasem in urma o enigma si luasem cu mine o durere acuta de inima:nu reusisem sa o gasesc pe Kaili si mai si intrasem in bucluc din cauza lui Embry.Renuntasem sa deschid subiectul referitor la ce se intamplase in New York,in schimb am dat drumul la radio si am lasat muzica sa se auda in surdina.O ora..doua..trei...
Timpul trecea greu,insa nici unul dintre noi nu incerca sa faca atmosfera mai placuta:Embry era concentrat la maxim pe drum,iar eu imi gasisem o hartiuta pe care o impatuream si o dezimpatuream incontinuu.
-Mai avem mult?Innebunesc daca mai stau mult in acelasi loc.In plus,nu crezi ca ar trebui sa il plimbam si pe Sparky?Ca daca murdareste masina nu cred ca o sa mai avem viata buna cu Emmett.
-Chiar nu pot sa inteleg:te-ai gandit un pic inainte ca vom merge ore intregi cu un CAINE in masina??N-am inteles de ce ai crezut tu ca asta ar putea fi un cadou potrivit pentru sora-ta.
-Uite ce e,Leah nu a avut niciodata un animal de companie,poate eu cand eram mic dar nu ma pun la socoteala.Asa ca m-am gandit ca ii va placea mult un catelus:uite'te la el ce scump e!Nu va putea sa stea foarte mult timp suparata pe mine dupa ce va vedea ce cadou inspirat i-am luat.
-bine pustiule,cum zici tu.Eu atat iti spun:nu voi opri din ora in ora ca sa plimbi tu cainele.Lipsim de atata timp si chiar m-am saturat sa dorm in masina sau prin moteluri.Cu cat ajungem mai repede,cu atat mai bine.Poate primesc o recompensa ca te duc inapoi intreg.
-Poate primesti o bataie sora cu moartea de la Leah si un capac puternic de la Emmett pentru ca i-ai stricat bordul masinii !
-Auzi stii ceva ?!Aaah..las-o balta,n-am chef sa ma cert cu tine acum.Lasa-ma sa conduc,tu ai grija de pudelul ala.-Poti sa nu iti mai bati joc de caine??Tu cum te simti cand au altii tendinta sa te strige "Javra"??Poti fii atat de al naibii cateodata..
Dupa aceasta scurta confruntare Embry nu mi-a mai adresat niciun cuvant.Am profitat de linistea creata ca sa ma adancesc in ganduri:strabatusem intreg orasul New York dar nu gasisem absolut nimic:niciun indiciu,nicio urma,nicio speranta.Eram distrus pe dinauntru,simteam cum ma inec in propria mare de durere.Dar nu voi lasa lucrurile asa:voi fi tare,voi rezista:pentru Kaili,pentru Leah..pentru mine..
Azi era ziua Leahei.Implinea 21 de ani.Eu cu Embry ne hotarasem sa ii cautam un cadou special:trebuia intai sa imi cer iertare pentru ca plecasem de nebun la New York si,in al doilea rand,trebuia sa ii fac ziua de nastere cat mai frumoasa.Stiu cat de greu ii era sa isi petreca zilele printre vampiri,daramite sa isi si serbeze ziua de nastere in compania a doi vampiri,unul dintre ei fiind "amuzantul" de Emmett.
Cu cateva ore inainte sa pornim la drum ne-am oprit in centrul orasului ca sa-i cautam Leahei un cadou frumos.Embry venise cu ideea sa ii luam niste haine sau un parfum scump,dar am vrut sa caut ceva mai special:merita ceva foarte frumos pentru faptul ca avea grija de mine si pentru ca suportase sa stea atatea zile cu niste vampiri.
Dupa mai multe cautari,certuri si contraziceri(parca eram doua fete)am reusit sa gasim cadoul perfect:un catelus absolut dragalas
si un lant de care era agatat un pandantiv rotund,din argint,iar inauntrul lui avand pe o parte o poza cu mine si cu Leah,si pe cealalta parte inscriptionat:"Never apart".Leah merita mult mai mult dar,din pacate,doar atat ne permisese bugetul.
Ajunsesem la intrarea in oras cand Sparky(asa il poreclisem,desi era cam stupid numele)incepu sa planga;probabil avea si el nevoie de o gura de aer curat,ca si mine de altfel.Embry conducea deja de vreo sase ore si inca mai avea cel putin o ora pana cand ajungeam la Leah.

-Trage si tu pe dreapta,te rog.Vreau sa il scot putin afara pe Sparky si am si eu nevoie de aer.
-Bine,dar nu stam mult.Mi-e somn si mi-e foame.Si nu cred ca vrei sa il mananc pe pudel pe post de hot dog,nu?
M-am uitat urat la Embry cand am auzit ultima replica,dar nu i-am mai raspuns.Am asteptat sa opreasca masina,l-am luat pe Sparky in brate si am coborat:era frig afara.Culmea,eu,care aveam 41 grade temperatura corpului,acum simteam frigul.

Ma obisnuisem cu ciudateniile:de cand ma transformasem in lup,multe lucruri se schimbasera in viata mea,lucruri carorra le-am facut fata.Insa acum,cand am fost pus fata in fata cu soarta,am pierdut.Am dat gres.
Dupa cateva minute in care mi-am dezmortit picioarele si l-am plimbat pe Sparky,am revenit la masina.Embry statea si se holba la bordul masinii.
-Eu ti-am spus ca asa o sa se intample daca o sa te enervezi la volan.Ce-ar fi sa te iei dupa toti camionagiii care te depasesc si te injura si sa ajungi sa spargi si parbrizul.Sunt curios ce explicatie savanta ii vei da lui Emmett pentru ce ai facut.
-Mai taci,pustiule.Ar trebui sa tii cu mine,nu sa ma parasti.oricum au destui bani.Va putea schimba usor bordul.In plus n-am facut mare lucru.Sunt doar...niste crapaturi si fire scoase pe afara.Nimic grav nu ?
-Nu,nimic grav.Doar ca nu mai vedem cu ce viteza conducem si cata benzina mai avem in rezervor.A da,si sa nu uit:Aston Martin-ul e masina rara prin partile astea ale Americii:imi zici si mie unde vor gasi piese de schimb si service specializat ?Bravo,domnule Strica-Tot,ai atins pragul absolut de tampenii facut in decurs de doua saptamani.
Desi ar fi vrut sa ma izbeasca cu capul de geamul din dreapta mea,Embry a tacut si a continuat sa conduca.Devenisem irascibil,usor de enervat.Ardeam pe dinauntru din ce in ce mai tare cu cat zilele treceau si nu eram langa ea.Oare aveam sa traiesc o viata suferind dupa ea?Asa mi-a fost scris ?
Imi pare rau Embry,n-am vrut sa fiu atat de rautacios.Trec printr-o perioada foarte proasta si sunt cu nervii si cu sufletul la pamant.Chiar imi pare rau de comportamentul meu,dar ma simt mizerabil..
Embry se uita la mine si incuviinta din cap:
-Te cred si tocmai de aceea nu iti spun nimic.Sunt convins ca atunci cand vom ajunge o sa te mai intremezi:bag mana in foc ca ti-e tare dor de Leah.
-Mi-e foarte dor de sora mea si sper sa ma ierte pentru tampeniile facute.Dar in curand vom ajunge si nu voi mai pleca de langa ea pentru mult timp de-acum incolo.
-Sper macar ca o sa aprecieze ca am avut grija de tine si ca te-am adus intreg.Adica nu vreau sa-mi multumeasca,vreau doar sa nu imi rupa gatul.Stii...se vindeca greu..
Auzindu-l pe Embry m-a bufnit rasul.Trebuia sa recunosc ca Leah era destul de iute la manie si,daca se supara,ar fi fost in stare sa il transforme pe Embry intr-un fachir.Sparky incepuse sa se agite prin bratele mele,semn ca nu mai avea stare.Vanzatoarea de la magazinul de animale ii pusese o fundita rosie la gat si imi mai daduse si un cosulet simpatic si ceva de rontait special pentru cainii pui.Insa dupa ce s-a zvarcolit prin cos vreo zece minute,Sparky a inceput sa latre si a sarit la mine in brate.
Am ajuns la vampir acasa noaptea tarziu:casa arata destul de inspaimantator:era mare,veche si foarte sobra;peretii erau acoperiti de iedera si din loc in loc se puteau observa crapaturi proeminente in zid.
Am urcat scarile din fata usii principale si am asteptat.Ce anume,nu stiu.Poate ca asteptam sa ma trezesc din visul acesta urat;sa fiu acasa,in patul meu,s-o aud pe Leah bombanind despre cine stie ce isprava de-a mea,sa aud omleta sfaraind in tigaie si pe mama strigandu-ne la masa,sa-l vad pe Jacob si sa il las(intentionat bineinteles) sa ma intreaca la alergari.
Am asteptat sa urce si Embry scarile si,tragand aer in piept,am batut in casa:urma sa ma intampine o ploaie de urlete,acuzatii,nervi.Totusi,era suspect faptul ca nu se repezise nimeni sa smulga usa si sa ma traga inauntru.
Dupa cateva secunde cineva ne-a deschis usa:era Jasper.M-a intampinat cu un zambet si cu o incuviintare din cap.Parea...diferit.Vampirul tacut,sobru si retras parea...fericit.Observasem chiar si o oarecare roseata in obraji(desi teoretic acest lucru era imposibil)
-Ma bucur sa te vad Jasper.Multumesc...pentru tot.N-am cuvinte sa va multumesc pentru ajutor si...
-Seth,stai linistit.Desi nu stiu cum e cand iti intalnesti sufletul pereche,avem experienta de la Jake si Nessie.Tu...cum te simti ?
Am simtit cum mi se inunda ochii de lacrimi.Am inghitit un oftat si i-am spus:
-Nu am gasit-o.Zile intregi de cautare si...nimic.Nimic.Dar nu renunt asa de usor.Nu vreau.Nu...
-Nu fii trist,Seth.In lumea asta toate lucrurile au un rost.Esti un copil bun.O sa vezi ca se va rezolva totul,zise Jasper batandu-ma usor pe umar.In momentul acela am simtit un val de liniste punand stapanire pe mine.Ma simteam un pic mai bine;rasarise un fir de speranta in sufletul meu.Linistea mea s-a sfarsit in momentul in care l-am auzit pe Emmett urland:probabil descoperise stricaciunile din masina.Am zambit amar si m-am intors catre Jasper:
-Multumesc pentru...starea asta.Dar cred ca ar trebui sa te duci sa-l tii pe Emmett.Embry a cam...distrus bordul masinii si probabil ca nu va iesi frumos.Eu vreau s-o vad pe Leah.I-am luat un cadou mai naravas si nu-l mai pot controla mult.
Sparky se zbatea puternic in bratele mele,vroind probabil sa misune liber prin jur.Jasper se uita amuzat la el si-mi spuse:
-Leah doarme.A avut niste zile mai...agitate si am lasat-o sa doarma mai mult.dar poti sa te duci s-o trezesti,o sa fie fericita ca ai ajuns.
Jasper incepu sa pufneasca amuzat,probabil la ce ii trecea prin minte in legatura cu "intalnirea de gradul 3" dintre mine si Leah.II straluceau ochii cand vorbea de Leah.Se intampla ceva ciudat,dar eram prea daramat ca sa stau sa analizez lucrurile.
L-am trecut pe Sparky pe dupa un brat si am deschis usor camera leahei:sora mea dormea linistita in pozitia ei preferata:pe partea drepta si cu un pui de perna in brate.L-am lasat pe Sparky sa misune si m-am asezat in dreptul ei pe marginea patului:Nu am vrut s-o trezesc:dormea asa frumos,era atat de senina si linistita.Zambetul meu s-a transformat in lacrimi:plangeam de fericire ca imi revedeam sora,plangeam de tristete ca in continuare ramasesem singur.Mi-am inghitit suspinele ca sa n-o trezesc pe Leah si m-am bagat langa ea in pat luand-o in brate:ma simteam ca in copilarie,atunci cand aveam cosmaruri si ma bagam langa ea in pat:ma alina,ma lua in brate,ma linistea...
Aproape ca am adormit si eu,insa latraturile "lupului"m-au trezit la realitate:probabil ca ii era foame.Am simtit-o pe leah tresarind langa mine.M-am aplecat sa-i dau la o parte parul de pe fata si am sarutat-o pe obraz.
-La multi ani Leah !
Deschizand usor ochii,leah se uita pentru cateva secunde la mine,probabil nevenindu-i sa creada ce vede:fratele fugit de nebun de acasa,umbland prin America sa gaseasca o naluca,o enigma...In secunda a doua a sarit ca arsa din pat si m-a luat in brate,fiind cat pe-aci sa ma striveasca.O credeam si eu,ar fi vrut sa ma faca afis pentru toate tampeniile pe care le facusem in ultima vreme.
-Seth!Fratioare!Ai ajuns!Esti intreg!Ce...O SA TE OMOR CU MANA MEA INTR-O ZI !!!! zise Leah strangandu-ma tare in brate.
-Niciodata in viata ta de lup sa nu mai faci asa ceva!Pleci pe nepusa masa in lumea larga.Tu stii ca era sa imi provoci un atac de cord??Nu ca ar fi simplu sa faci asta.Tu stii ca a trebuit s-o mint pe mama??Cum puteam sa ii spun ca baiatul ei de nici 16 ani a plecat in celalalt capat de tara?Ca sa nu mai zic ca a trebuit sa suport doua mortaciuni mai bine de doua saptamani.Tu nu gandesti de doua ori inainte sa faci anumite lucruri??
Am lasat-o sa se descarce si sa-mi sparga oalele in cap.Si pe buna dreptate:trebuia sa ma gandesc de doua ori inainte sa plec:in plus,poate daca ma ajuta toata haita,rezultatul ar fi fost mai bun.Insa si lui Embry ii datoram foarte multe:faptul ca ma suportase mai bine de 15 zile si taria pe care a avut-o ca sa nu comenteze despre starea deprimanta in care eram.Dupa vreo zece minute de urlete si nervi,Leah a tras adanc aer in piept si m-a luat in brate inca odata,strangandu-ma cat de tare putea.
-Ma lasi 2 minute sa vorbesc si eu,te rog?Am incercat sa imi pregatesc un speech in drumul spre tine dar nu am reusit.Asa ca voi vorbi din suflet:imi cer iertare pentru ce am facut,pentru faptul ca am plecat fara sa ti zic.Imi pare rau ca te-am pus pe drumuri,si fix cu doi vampiri.Imi cer iertare Leah:am crezut ca o voi gasi,ca ma voi intoarce cu ea acasa...iubita mea...viata mea...inima mea nu mai bate,leah...Sunt gol pe dinauntru si am ajuns un nimic...
-Seth!Uita-te la mine!Nu-ti voi permite sa gandesti asa.Ai toata viata si toata lumea la dispozitie s-o gasesti.Te voi ajuta si eu:esti fratele meu si meriti ce e mai bun.Cum crezi ca te voi lasa sa suferi in halul acesta?Oi fi eu mai...dificila in ceea ce priveste dragostea,dar vreau sa te vad fericit.Si daca fericirea ta inseamna aceasta fata,voi face tot posibilul sa va aduc impreuna.
Cuvintele leahei mi-au readus o jumatate de zambet pe fata.Mai exista o speranta:cu ajutorul surorii mele si,cel mai probabil,al haitei aveam sa cutreier lumea pana cand o gaseam pe Kaili.Am tras aer adanc in piept si mi-am privit sora:--Multumesc surioara.Si iarta-ma te rog.Nu voi mai face asa ceva niciodata,iti promit.Oricum,hai sa revenim la lucruri mai frumoase.E ziua ta si trebuie sa petrecem nu?Eu...ti-am luat ceva.Bine.probabil ca vei avea un mic soc,dar sper ca o sa te obisnuiesti cu el.
M-am aplecat si am scos ghemul de blana de sub pat.S-a zvarcolit un pic in bratele mele dar,cand a vazut-o pe Leah,s-a potolit imediat.L-am pus in pat langa noi,insa Sparky a sarit in bratele leahei si s-a cuibarit in poala ei.
-E un caine foarte iubaret dar si foarte pretentios.Tot drumul inapoi s-a plimbat prin masina,a latrat si n-a stat locului pana nu l-am luat in brate.Cred ca pe mine si pe Embry nu ne place,insa vad ca pe tine te-a indragit instantaneu,deci nu veti avea probleme.M-am gandit ca ti-ar placea un animalut de companie:o sa creasca mare dihanie si,la un moment dat,poate il luam cu noi sa faca ture prin padure.
-E...atat...de dragalas !!!! Iti multumesc Seth,dar nu trebuia sa te complici atat!!In fond,cel mai mare cadou pe care mi l-ai fi putut face a fost sa te intorci viu si nevatamat.Asta inseamna cel mai mult pentru mine,sa stii.Stii ca te iubesc foarte mult si nu ma simt deloc bine sa te stiu departe de mine.Fara un telefon atatea zile...
-Hai sa nu mai vorbim despre asta,OK?E...mai bine sa uit de astea doua saptamani.Vreau sa ma concentrez pe ce voi face de-acum incolo.Oricum,nu m-ai lasat sa iti dau tot cadoul.Mai am ceva pentru tine.
Am scos din buzunarul de la pantaloni saculetul in care se afla lantisorul si i l-am inmanat Leahei care,cu o insemanare specifica lupilor,l-a desfacut si a rasturnat in palma continutul.Pandantivul din argint contrasta de minune pe pielea aramie a surorii mele.I-am ps lantisorul la gat si am deschis pandantivul ca sa poata vedea adevarata surpriza:poza cu noi doi si textul special incrustat pe o parte.

-Ti-am promis ca nu voi mai pleca niciodata departe fara tine.Si ma voi tine de cuvant.Te iubesc mult de tot surioara.Daca ai stii cat de dor mi-a fost de tine !
Ochii Leahei se umplura de lacrimi vazand ce scria in pandantiv.Isi feri privirea de mine cateva secunde ca sa isi stearga cateva lacrimi ce cursera pe obraz si,cu zambetul pe buze,imi zise:
-Nu puteai sa gasesti o poza mai frumoasa?In asta par prea batrana.Uite,sub ochiul stang am un rid de expresie.Si uite,spranceana,este...
Am inceput sa rad auzind-o cum se plangea de niste imperfectiuni imaginare.Leah reusea foarte bine sa isi stapaneasca emotiile,chiar si cand i le provocam eu.Am sarutat-o pe obraz si i-am zis:
-Esti perfecta surioara.Dar daca nu iti place poza,o putem schimba cand ajungem acasa.Spune-mi,tu ce ai mai facut?Eu nu am mare lucru ce sa it povestesc,poate doar ca m-am intalnit cu o prietena de-a ei in New York..Am sperat ca imi va da datele ei de contact:numele intreg,adresa,telefon,orice.Dar mi-a zis ca nu stie nimic de ea.Deci nu am rezolvat nimic.In schimb,Embry si-a organizat o "intalnire cu moartea":a spart bordul masinii.
-E nebun?!! Nu vreau sa stau in preajma lui Emmett cand va vedea asta.Ce a avut cu saraca masina?El nu realizeaza cat de mult costa reparatiile unui Aston Martin??Nu oi fi eu mare experta in masini,dar pot sa imi dau seama ca Embry nu mai are trai linistit cu Emmett de-acum incolo.
-S'a suparat pe niste camionagii care i-au facut niste semne obscene si a dat cu pumnul in bord.Nu l-ai auzit pe Emmett mai devreme?A vazut masina deja.Dar l-am rugat pe Jasper sa stea cu ochii pe ei ca sa nu degenereze "discutia".
-Aha...Jasper..Si,ce ma intrebai mai devreme ?
Leahei ii straluceau ciudat ochii foarte ciudat.As fi vrut sa o intreb ce semnificatie ascunsa avea seninatatea fetei ei si roseata brusca din obraji,dar m-am gandit ca nu e timpul potrivit.
-Te intrebam ce s-a mai intamplat cat am fost eu plecat.Si cum de ai rezistat tu atata timp in compania unor vampiri?Tu,Leah Clearwater,doua saptamani pe drum cu jasper si Emmett?Ia uita-te la mine,ai flacari pe nas?
-Seth Channing Clearwater!!Nu te intrece cu gluma pentru ca nu esti in pielea unei persoane merituoase.Iar in ceea ce priveste drumul meu pana aici,dupa cum poti observa,inca nu mi-am luat campii.Dar nici mult nu mai aveam.Emmett a fost cel mai "incantator":a stat pe capul meu zicand ca e babysitter,a facut numeroase glume proaste pe seama mea si,picatura care aproape a umplut paharul,m-a tarat sa ma dau in roller coaster pana mi s-a facut rau.
-Stii foarte bine ca Emmett e mai glumet,n-ai de ce sa te superi pe el:asta e firea lui.
-Dar nu ma intereseaza.Stii foarte bine ca...
Un urlet nervos o intrerupse pe Leah.De afara se puteau auzi zumzete agitate si...Emmett care urla de mama focului.Imi imaginam ce se intampla:Emmett descoperise intreg dezastrul din masina si,cel mai probabil,avusese un soc.Mi-era oarecum frica sa il las pe Embry singur,asa ca m-am intors la Leah si i-am spus:
-Eu propun sa coboram.Embry ar fi fericit sa vada ca il sustin moral in aceasta...confruntare.
Leah pufni si se ridica usor din pat,atenta sa nu il trezeasca pe Sparky care adormise la ea in brate.
Afara,Emmett inspecta msina si ii arunca priviri ucigase lui Embry.Jasper statea intr-un colt si privea catre casa.Cand am iesit in fata casei,Jasper si-a fixat privirea asupra leahei si a zambit.Leah l-a privit atenta pret de un minut si pe urma s-a intors si si-a fixat privirea asupra ghemotocului din bratele ei.
-Ce e cu toata harmalaia asta aici??Aveti ceva de impartit?Embry,noi doi vom avea o discutie foarte serioasa cand ajungem acasa;si sa nu crezi ca te poti eschiva pentru ca voi avea grija sa-l pun in tema si pe Sam in legatura cu "disparitia" ta de jumatate de luna,zise Leah uitandu-se nervoasa la Embry.
Brusc,Jasper veni in dreapta Leahei si ii puse o mana pe umar.Se uita la catelus si zambi,intreband-o:
-Ce nume vrei sa ii pui?Ai dori sa te ajut cu niste sugestii ?
Leah lasa privirea in jos si ii zise:
-Nu,multumesc.Ma...ma descurc singura.Seth,ai grija de catelus,ma duc sa pregatesc ceva de mancare pentru tine si Embry:ma gandesc ca drumul v-a infometat destul de tare.macar de-oi gasi ceva intr-un frigider de vampir...
Zicand acestea,Leah se intoarse pe calcaie si intra in casa.M-am uitat dupa ea pentru cateva secunde:in mod clar era schimbata.Dar..de ce ? Sau poate ca lipsisem prea mult de acasa si ma dezobisnuisem de caracterul Leahei.M-am trezit din gandurile mele cand m-am auzit strigat:
-Seth,poti veni un pic cu mine?Vreau sa te intreb ceva.
Jasper m-a condus la cateva sute de metri departare de casa.Orice ar fi vrut sa vorbeasca cu mine,eram sigur ca nu trebuia sa auda si altii.
-Uite ce vroiam sa vorbesc cu tine.Azi e ziua Leahei,insa nu ne-am pregatit cu niciun cadou.As vrea sa ma recompensez pentru faptul ca a reusit sa ne suporte astea 15 zile si,mai ales,ca a reusit sa nu ii rupa capul de pe umeri lui Emmett.
-OK,probabil ca Leah ma va omori pentru asta,dar...ce vrei sa stii?...
Am discutat cu Jasper timp de jumatate de ora.I-am facut o scurta istorisire a celor 20 de ani ai Leahei:i-am zis care e mancarea ei preferata,ce ii place,ce nu poate suferi,ce hobbyuri are,ce o face sa rada.Cu siguranta imi semnasem actul de executie:nu era suficient ca leah ura de moarte vampirii,acum mai trebuia sa suporte si faptul ca un vampir stia foarte multe lucruri despre ea.
Jasper mi-a zambit a,abil si mi-a facut semn sa ne intoarcem;din bucataria casei venea un miros puternic de paine prajita,bacon si lapte cald.Atat eu,cat si Embry,care incerca sa incheie conflictul cu Emmett,ne-am infipt pe usa,fix in camera de unde veneau aromele.In ultimele zile uitasem sa mai am grija de mine.
In timp ce luam masa,Emmett,care statea si il fixa pe Embry cu privirea,s-a luminat la fata brusc si a iesit val vartej din camera.Dupa nici 1 minut s-a intors in bucatarie tinand in brate un pachet mare frumos impaturit in hartie fina si prins cu o fundita rosie.
-Stii,trebuia sa imi cer cumva scuze pentru cat te-am chinuit in ultima vreme.Sper sa iti placa ce ti-am luat eu.La multi ani Leah!
Leah lua pachetul si il studie cu atentie.Nu parea a fi o bomba.Emmett incepu sa rada si ii rupse ambalajul.Cadoul era o enciclopedie universala a lupilor.O carte de 1000 de pagini in care se povestea absolut tot despre lupi:radacini,povesti,istorie,date,tot.Leah zambi si ii multumi lui Emmett pentru cadou.isi roti privirea prin camera si pe urma ma intreba:
-Dar..Jasper unde e?
-Probabil ca s-a dus sa vaneze.Se intoarce repede.Oricum noi ar cam trebui sa ne culcam,maine plecam acasa nu ?
Leah ofta si se ridica de la masa.Stranse vasele si se indrepta spre usa.
-Eu ma duc sa fac o baie,zise ea.Seth,dormi cu mine in seara asta.Nu te mai scap din ochi o perioada.Embry,tu poti sa dormi afara.Si zi mersi ca nu am spalat podeaua cu tine.Noapte buna.
Am lasat-o pe Leah sa se duca sa faca baie si eu m-am indreptat spre camera.Pe patul mare din dormitorul in care dormise Leah se aflau o rochie scurta,rosie,si o pereche de sandale din material auriu.Pe rochita era un bilet in care scria: "Seth,maine de dimineata inainte de plecare,convinge-o pe Leah sa se imbrace cu astea.te rog mult.Iti raman dator.Somn usor.Jasper"
M-am uitat pentru cateva secunde la lucruri si le-am pus bine,undeva unde sa nu le gaseasca Leah pana a doua zi de dimineata.Dupa ce am gasit un loc sigur,m-am bagat in pat si am inchis ochii.Se derulau mult lucruri in mintea mea,insa eram fericit ca mi-am revazut sora si ca lucrurile au mers cat de cat bine si fara varsari de sange.
Am adormit aproape instantaneu.Am auzit prin somn cum Leah intra in camera si ma saruta pe frunte."Te iubesc fratiorul meu nebun si curajos."
A doua zi dimineata eu am fost primul care s-a trezit.Leah dormea linistita langa mine,baguind ceva pin somn.M-am ridicat usor din pat ca sa nu o trezesc si m-am dus la geam:Embry si cu Emmett pareau a se fi impacat,lucra amandoi ceva la masina.Jasper nu era pe nicaieri.("Probabil ca se pregateste de plecare.Eu tot nu imi pot explica ce se intampla cu ei...Leah,in rochie rosie??In sandale??nebunie curata...nu stiu ce vrea Jasper sa faca...")
M-am asezat pe marginea patului,si cu o scurta imbratisare,am trezit-o usor pe Leah.Deschizand ochii,se uita cateva secunde la mine si zambi.
-E bine sa vad ca nu am visat si ca esti bine,nevatamat si intors in siguranta la mine.Multumesc.
I-am zambit calduros si am profitat de moment,fiind bine dispusa,si i-am zis:
-O sa te rog sa imi faci e plac cu ceva.Stiu ca o sa ti se para nebunesc,dar te rog sa o faci pentru mine.E...oarecum o surpriza("Nu stiu nici eu ce este...").Uite,o sa te rog sa imbraci asta.
I-am aratat rochita rosie dintr-un material vaporos.Leah facu ochii mari si fata i se intuneca:
-Iti arde de glume acum,nu?Eu nu imbrac asa ceva!!Ai luat-o razna??Ai acut prea multe cumparaturi la New York sau ce?
-Nu e de la mine...Este....nu conteaza.te rog,imbrac-o.Pentru mine.Te rog.
Leah ofta si o lasa balta.Din cateva miscari isi trasse rochita peste cap si ma ruga sa o ajut cu fermoarul:arata superb.O frumusete simpla,rara,unica.tenul aramiu era pus foarte bine in valoare de rosul aprins al rochiei.Era perfecta.Aveam cu cine sa seman.
-Bun.Un pas l-am facut.Acum te mai rog ceva si gata.Uite incalta-te te rog cu...sandalele astea.Te roooooog !!
-Seth,tu ai innebunit??Te-a spalat Embry pe creier ?Tu nu vezi ce toc au?Vrei sa imi rup gatul sau ce ?
-Nu au tocul chiar asa de mare.te rog,incalta-le.Vedem pe urma ce-o fi...("Doamne,Jasper chiar vrea sa ma bage in gura lupului?pardon.a lupoaicei?")
Incruntandu-se si pufnind enervata,Leah incalta sandalele.Se uita in oglina sa se vada.Era ea,imbracata...altfel.Imbracata elegant,finut.Facu ochii mari vazandu-se si un zambet se chinui sa iasa la iveala pe chipul ei.Inghiti in sec si ma intreba:
-Si,ma rog,cu ce ocazie?Doar n-oi vrea sa facem ture prin padure..cu mine imbracata asa...
-Sincer,nu stiu care e ocazia.Adica stiu,dar....Nu stiu,e o surpriza.Mai am un singur lucru de facut si scapi de mine,ok?Uite pune-ti asta la ochi.
I-am intins o esarfa subtire pe care sa o lege la ochi.Leah se uita enervata la mine si imi spuse:
-Ai de gand sa imi strici toata ziua,nu?Imi explici si mie pentru ce trebuie sa ma legi la ochi?Unde mergem?Si ce e atata secretosenie?Stii foarte bine ca nu imi plac surprizele!
-Leah,te rog,fa cum iti zic eu.Restul vedem pe urma.Promit ca o sa ma revansez intr-o zi,dar acum fa cum iti spun eu.
I-am prins esarfa in jurul ochilor si am tras-o usor de mana afara din camera.Dupa ce am coborat usor scarile pana in fata casei,am condus-o catre masina lui Jasper,care,cand a vazut-o pe Leah,a facut ochii mari si a ramas inmarmurit.Zambi si ii lua mana Leahei:
-Esti gata? l-am auzit pe Jasper intreband-o Leah in masina .
Leah nu a fost in stare sa scoata doua cuvinte,caci Jasper a si pornit masina demarand in tromba.
Am ramas perplex cateva secunde,nestiind ce se intampla cu adevarat si de ce Leah nu a comentat absolut nimic de faptul ca un vampir a luat-o cu el si a plecat...
-Imi puteti spune si mie ce se intampla?Unde au plecat?Si de ce Jasper nu a zis nimic?
-Aoleu,trebuie sa le stii tu pe toate,pustiule,raspunse Emmett.Leah si cu Jasper au plecat intr-o mica excursie.Asa ca,hai,impachetati ce aveti la voi si sus in masina.Va intoarceti cu mine in Forks,dragii mosului.
Nu reuseam sa inteleg... Se intampla ceva foarte ciudat in ultima vreme si nu ma refeream la mine...plutea ceva nou in aer...ceva diferit...ceva ce simteam ca imi este familiar si totusi nu reuseam sa imi dau seama ce era...
("Ce se intampla?...")

7.Incurcaturi

Embry a tras pe dreapta in momentul in care a auzit sirena politiei.Ne-am uitat unul la altul,oarecum panicati:masina nu era a noastra si,dupa cateva cautari rapide,am realizat ca nu aveam actele masinii la noi.Am fi putut sa plecam rapid si sa devenim urmariti general sau am fi putut sa-l ducem cu vorba pe politist.In orice caz,tot n-am fi scapat nepedepsiti.
-Si acum ce facem?Nu intoarce capul,la mai putin de 5 metri in spatele nostru e un politist care se apropie incet incet...
Embry se uita la mine oarecum panicat si imi spuse:
-Eu propun sa iti dau doi pumni:tu lesini,si le zicem ca ti s-a facut rau si ca te ducem la spital.Ce zici ?
-Eu propun sa te dau pe tine cu capul de volan si sa ii zicem ca suferi de sindromul vorbitului mult si prost.Sau pur si simplu am putea sa ii explicam ca ne-a fost imprumutata masina de un prieten ca sa venim sa cautam pe cineva in New York.Mai bine zicem adevarul.Mi-e ca daca ne apucam sa il mintim va minti fiecare in varianta lui si o sa se prinda ca se intampla ceva ciudat.
O bataie scurta in geam ne facu sa tresarim si sa incheiem mica discutie:unul din politistii aflati in masina ne facea semn sa deschidem geamul.Embry a deschis repede geamul si,cu un zambet chinuit,il intreba pe politist:
-Buna ziua,s-a intamplat ceva?Imi cer scuze ca va spun,dar nu cred ca am incalcat viteza legala...sau da ?
-Buna ziua.Ati condus cu 10 km in plus fata de viteza legala.In plus,aveti o mica defectiune la farul din spate-stanga.Stiati de asta ?
-Aaa..nu,nu am observat.Ideea e ca mergem de multe ore si e foarte posibil sa se fi defectat...am cam consumat bateria si poate ca acesta o fi motivul.
-Ati mers mult...aha..interesant...sunt rare masinile astea prin zona.Imi puteti arata si mie actele d-voastra?
In momentul in care ne-a cerut actele,si eu si Embry am inghetat in scaune.Eram convinsi ca va trebui sa dam explicatii de cum avem noi o asemenea masina si ce cautam cu ea noaptea pe drumurile astea...Am vrut sa il las pe Embry sa explice,dar,vazand cum ramasese blocat cu mainile stranse pe volan,m-am gandit sa sar sa explic ca sa nu dam prea tare de banuit:
-Pai...trebuie sa va spun ca nu avem actele la noi.Posesorul acestei masini nu s-a gandit ca vom avea nevoie de actele masinii.Masina este imprumutata de la un bun prieten care a dorit sa ne asigure un mijloc de transport pana in New York deoarece cautam o persoana care...si-a uitat niste lucruri pretioase la noi in oras...Si am vrut sa ne grabim sa i le inapoiem ca sa nu iasa din State sau sa ii pierdem urma.Si de aceea,fiinda am plecat pe fuga,nu am reusit sa luam si actele masinii.Avem in schimb actele noastre.Prietenul meu este major si are carnet de conducere,deci nu am uitat acasa responsabilitatea.
-Voi credeti ca o sa va pot lasa sa plecati fara sa imi aratati un act de identitate ceva ? De unde pot fi eu sigur ca nu ati furat masina?Imi pare rau dar va trebui sa va retin la sectie pana cand veti demonstra ca aceasta este masina voastra,imprumutata sau personala.
In secuna doi,fara sa stea pe ganduri,Embry a apasat pedala de acceleratie si a tasnit la un milimetru de politistul care,pana inainte sa fugim,statea sprijinit pe marginea geamului.Cu 140 km/h,am ajuns in cealalta parte a orasului in cateva minute.Reusisem sa imi pun centura de siguranta,dar ramasesem cu gura cascata vazand de ce fusese in stare "rebelul" de Embry.Inima o lua la galop si in mintea mea se instaurara imagini de groaza:noi doi,fugitivi,inchisoare,Leah plangand,mama la un pas de lesin,uniforme in dungi,apa si paine,Kaili...sa nu o mai vad niciodata pe Kaili....o viata infinita de durere....
-TU AI INNEBUNIT ???!? pentru ce ai facut asta?nu puteam sa stam de vorba civilizat cu el??poate ajungeam la o intelegere,poate il sunam pe Emmett sa ne scape,POATE NU REUSEAM SA PUNEM TOATA POLITIA NEW-YORKULUI PE URMELE NOASTRE !!!
Embry se uita pierdut prin parbriz.Mainile ii inghetasera pe volan si balbaia niste cuvinte incoerente:mi-era frica sa nu o fi luat-o razna din cauza spaimei prin care a trecut si el:posibilitatea sa infundam puscaria pentru un asa-zis furt de masini.Am incercat sa ma linistesc si sa ma uit in spate:nu era nici urma de masina de politie,doar praful pe care il lasam in urma noastra,praf ce se ridica in nori mari pe sosea...
Dupa jumatate de ora de condus nebunesc,Embry puse o frana puternica si,uitandu-se in gol,incepu sa tremure.Mi-era frica sa pun mana pe el,ar fi putut sa aiba un reflex violent si sa imi rupa cateva oase.Niciodata nu era bine sa stai aproape de un varcolac nervos....s-ar fi putut transforma instant si,pe langa faptul ca ar fi distrus masina,ar fi ras jumatate din populatia existenta de o parte si de alta a soselei.I-am intins o sticla cu apa si am asteptat sa se trezeasca din starea in care era.Dupa cateva minute s-a uitat la mine,a tras aer adanc in piept si a luat cateva guri din apa pe care i-o oferisem.
-E intuneric bezna,deci n-avea cum sa ne ia numerele.Si,in plus,la viteza cu care am condus,ne-au pierdut de mult urma.De fapt,nu cred ca au apucat sa ne urmareasca.Ar fi trebuit sa fie echipati cu cateva rachete puternice ca sa ne poata ajunge...Nu,nu ne-au luat urma...ce facem acum?nu mai putem sta in New York.E coada noastra in joc.Pentru ca am fugit putem fii bagati ani buni in inchisoare..Dar s-a uitat la fetele noastre,daca ne face portretul robot?Daca aparem maine in ziare:"doi criminali periculosi pe strazile New York'ului"
-Uite ce e...in cel mai rau caz ne vom transforma si vom umbla o perioada numai in forma de lup.Dar la cat de rapid ai fost,nu cred ca a reusit sa se dezmeticeasca si sa isi dea seama ce l-a lovit..si ce a vazut.Hai...sa mergem inspre Pierre.Ajungem mai repede si fix de ziua Leahei.Macar am luat cadoul...dar...Kaili...nu,nu ne putem intoarce...Asculta,Embry,Leah nu poate afla niciodata de ce s-a intamplat aici.Daca aude ca am fugit de politie ne omoara pe amandoi.E suficient ca am fugit de acasa atata timp fara sa dam vreun semn de viata,nu mai vreau sa stie si ca am ajuns sa incalc legile statului...Dar,iti jur Embry,daca o singura data mai plec cu tine pe undeva,te leg si te inchid in portbagaj.Tu nu esti sanatos la cap?Cum poti fugi de politie?Ce putea sa ne faca?Sa stam cateva ore sa explicam ce si cum,sa il sunam pe Emmett sa ne trimita datele masinii si sa le confirme ca masina ne-a fost imprumutata.Ce ai facut tu e inadmisibil!!Te bagi in gura lupului aiurea de tot.Si ma mai bagi si pe mine in probleme.Absolut fara sens...Hai sa plecam...
In momentul in care motorul a huruit si rotile s-au pus in miscare,am simtit cum se rupe ceva in mine:plecam din oras fara Kaili,fara sa o fi gasit.Mi-am dus mana la inima si am simtit cum se opreste din batut...am simtit ca ma sufoc,ca nu mai vad,ca nu mai aud,ca nu mai simt...mi-am pus bratele in jurul corpului si am scos,involuntar,un geamat de durere.Embry,care intre timp isi revenise,m-a privit speriat si m-a intrebat ce am patit.
-Nimic,doar ca...
Nu mai puteam sa imi stapanesc lacrimile,suspinele ce se ridicau violent din piept.Am inghitit in sec si m-am intors inspre geam.
-Ai grija la drum.Lasa-ma te rog...putin...imi revin...dar acum lasa-ma...te rog...
Am inceput sa plang.Nu mai simteam nimic.Nu mai iubeam,nu mai uram,nu mai zambeam,nu mai radeam...am simtit cum amorteala imi cuprinde corpul si imi taie simturile.M-am luptat sa plang in continuare,sa imi vars durerea,sa tip,sa ma omor,sa fug si sa nu ma opresc pana nu o gasesc.Vroiam sa ma transform si sa fug de toti,sa ma refugiez intr-un colt de lume in care sa imi urlu iubirea pierduta...
....
Am deschis ochii dupa cateva ore bune de...nimic.M-am uitat la Embry:parea linistit.Se calmase,lucru bun tinand cont de ceea patiseram cu o seara inainte.Mi-am desfacut centura si mi-am intins bratele:eram in continuare amortit,dar nu ma mai interesa.Am realizat ca,acum,cel mai important era sa ajungem intregi in Pierre.Aveam nevoie de Leah:s-o vad,s-o iau in brate,sa ii zic cat mi-a fost dor de ea,sa se ia de mine si sa ma certe pentru ce am facut...Aveam nevoie de asta...
-Buna dimineata pustiule !! Ma bucur ca te-ai trezit,ne asteapta un drum lung in fata si nu vroiam sa il petrec singur.Am nevoie de cineva care sa imi vorbeasca tot drumul.Deja am inceput sa ma plictisesc.In plus mai si ploua.Urata vreme ne-am gasit sa fugim de lege,nu?
Embry incepu sa rada,dar se potoli cand imi intalni privirea.Ochii ma usturau iar buza de jos imi era vanata de cat o muscasem in ultimele ore...
-Nu prea am chef de vorba,Embry.Promit ca o sa imi revin pe drum...Acum vreau doar sa ma rup de realitate.
Am dat drumul la radio fix cand incepea meodia Visions Of Atlantis-Last Shut Of Your Eyes
.Am inchis ochii si am lasat muzica sa imi puna stapanire pe minte...pe suflet...

6.Cautari

Am intrat in New York fix la lasarea serii.In afara de felinarele de pe strada nu se vedea mare lucru:cateva lumini ratacite prin casele oamenilor si alte cateva masini care intrau sau ieseau din oras.
Stiam ca trebuie sa ne oprim si sa incepem sa cautam,dar intrebarea era "de unde?".Am scos o harta din torpedou si am inceput s-o rasfoiesc:orasul era impartit in zece sectoare mari,acestea neincluzand periferia orasului.
Ma aflam intr-un oras strain,mare si intunecat.Dintr-odata am simtit nevoia sa vorbesc cu sora mea,sa ma tina la telefon pana ies din orasul acesta.Dar am realizat ca era imposibil:venisem dupa Kaili si nu vroiam sa renunt la cautari.Nu puteam sa imi calc in picioare sentimentele si sa intorc spatele iubirii.Aveam sa merg pana la capat.
Am tras aer adanc in piept si am coborat din masina luand cu mine harta si telefonul mobil.Embry m-a urmat in liniste;stia ca nu avea ce sfaturi sa imi dea;avea de gand sa taca si doar sa se ia dupa mine.
-Sincer,nu stiu de unde sa incep si ce sa fac.Acum imi dau seama ca am luat-o razna.Prost am fost ca nu m-am trezit la realitate fix in ziua in care a plecat.In fine,eu iau partea asta de strada,tu ia partea celalta.Cu Dumnezeu inainte...
Nimerisem o strada foarte lunga si ticsita cu bloculete si vile.Nu era foarte multa lume pe strada;mai erau cate unul sau doi rataciti care probabil ca se grabeau sa ajunga acasa.
M-am dus in prima cladire pe care am zarit-o;era un bloc de doua etaje cu cate trei apartamente pe fiecare nivel.Am sunat la prima usa si,dupa 30 de secunde,cineva a deschis:in fata mea statea o batrana la vreo 80 de ani care se uita speriata la mine.
-Te pot ajuta cu ceva?
-Buna seara si imi cer scuze de deranj.Numele meu este Seth Clearwater si sunt din rezervatia La Push.Caut o domnisoara:numele ei este Kaili.Ideea e ca...eu nu am adresa ei sau numarul de telefon.Sau...numele ei de familie.Asa ca...ma scuzati ca va deranjez,probabil ca nu locuieste aici.
Am dat sa ma intorc si sa plec dar batrana m-a luat de mana si m-a oprit.S-a uitat in ochii mei si a zis:
-Upenda unaweza kubadili moja...
Pana am apucat sa ma dezmeticesc si sa rostesc ceva batrana plecase si inchisese usa dupa ea.Nu ma pricepeam asa de bine sa vorbesc in indiana,dar am inteles esentialul:upenda.dragoste.
M a schimbasem complet.Eram invaluit de un nou caracter,o noua fata,un nou Seth.
Mi-a luat vreo zece minute ca sa ma dezmeticesc din asa-zisa "feerie" in care eram;devenisem o carcasa transparenta umpluta de sentimente:se vedea totul prin mine;eram o carte deschisa si postat pe cel mai vizibil raft din biblioteca.
Trezit la realitate,am continuat sa bat din usa in usa,insa nu am avut noroc deloc:unii mi-au trantit usa in nas,nelasandu-ma nici macar sa le explic cine sunt si ce vreau;altii nu s-au sinchisit nici macar sa imi deschida usa si sa ma intrebe de sanatate.
Am cutreierat asa impreuna cu Embry strazi intregi,eram doi nebuni;cautam o fantoma,un nume si un chip frumos.Tot ce descoperisem era o persoana care auzise numele "Kaili",dar doar atat.Ne invarteam intr-un cerc vicios,fara inceput si fara sfarsit.Dar nu vroiam sa ma dau batut;ce ar fi trebuit sa fac ?Sa imi bag coada intre picioare si sa plec acasa ?Si sa imi plang in pumni toata viata pentru ca nu am fost in stare sa imi gasesc jumatatea?Niciodata.
Am continuat sa luam la rand fiecare apartament,casa,cotlon,gaura de sarpe;cautam orice indiciu,orice speranta care sa ma duca mai aproape de ea.
-Pustiule,batem deja drumurile astea de mai bine de cinci ore,nu crezi ca ar trebui sa luam o pauza?Hai sa mancam ceva si sa ne intindem o ora pe o banca sau in masina.Ba nu,in masina e o idee proasta:am lasat-o la intrarea in oras.
-Cum adica ai lasat-o la intrarea in oras??Esti nebun?!Tu nu realizezi ca daca ramanem fara masina aia Emmett o sa ne serveasca pe post de desert??Off doamne..uite cum facem:tu te duci si recuperezi masina,eu ma duc sa iau ceva de mancare si sa gasesc un loc unde putem innopta.OK?
-Mda...sa fac eu treaba mai grea.Si cum vrei sa ajungi la o ora decenta sa iau masina si sa ma mai si intorc sa mananc si sa dorm??O sa pic intr-un sant pe drum.In plus ia stai asa !! Nu pot sa te las singur.Vrei sa ma omoare Leah??Sa afle ea ca te-am lasat de izbeliste in ditamai orasul la 2 noaptea si o sa ma agate in cui ca pe tablouri.Nu,nu.Lasa masina,stau cu tine.
-Embry,iti mai zic o singura data:du-te si ia masina,eu ma duc si iau de mancare si sa gasesc unde sa stam peste noapte.OK??
-Nu,nu te las singur.Imi pare rau pustiule,nu ma pun rau cu sora-ta pentru nimic in lume.Masina va fi intreaga pana maine de dimineata.
Am simtit ca imi explodeaza un vas de sange in cap:iar ma vedea ca pe un copil mic,iar ma trata ca si cum la aproape 16 ani nu eram in stare sa imi port singur de grija.Aveam sa ii demonstrez contrariul:
-Da-mi cheile.Ma duc sa recuperez masina de unul singur.Daca vrei sa vii cu mine,bine,n-ai decat;daca nu,du-te si cazeaza-te pe undeva.
Embry ofta adanc si se ridica de pe banca.casca adanc si ma lua de brat:
-bine pustiule.sunt prea obosit ca sa ma cert cu tine.Hai sa mergem sa luam masina.
Ne-am poticnit din loc cu greu.Eram foarte obositi si,daca as fi putut,m-as fi intins pe asfalt si as fi adormit.Ne-am dezbracat repede si ne-am transformat;era mai convenabil sa alergam:daca mergeam pe jos ne-ar fi luat vreo...5 ore sa ajungem inapoi la periferia orasului.I-as fi propus lui Embry o intrecere dar nu eram in stare de asa ceva acum.
Am ajuns destul de repede la capatul New York-ului.Ne-am schimbat la loc si ne-am urcat in masina.Dupa cateva minute de tacere,Embry m-a intrebat:
-Si,ce facem acum?Unde mergem?
-Hai inapoi de unde am plecat si vedem la fata locului.Probabil ca o sa ne culcam in masina.Tu ai cam uitat ca am ramas fara bani.Si nu putem intra in banii de la Emmett;aia sunt speciali pentru cadoul Leahei.
-Mda...bine.Hai sa mergem,vedem mai incolo ce facem...
Motorul a tors usor in timp ce am pornit din loc.Orasul era pustiu:linistit,intunecat si rece.Cel putin asa imi lasa impresia:un oras rece,fara suflet...un oras ce imi ascundea iubita...
La un moment dat,in spatele nostru s-au auzit niste sirene:era o masina de politie.Embry,in graba lui,ajunsese la 100 km/h in oras,lucru nepermis in locurile populate de oameni.Oarecum panicat,Embry trase pe dreapta.ne-am uitat unul la altul pentru cateva secunde...
-Asta ne mai lipsea...Felicitari,Embry,acum ce facem ??
-Nu stiu,dar roaga-te sa nu ne petrecem noaptea intr-un loc racoros si cu zabrele...

5.Discutii

In momentul in care m-am auzit strigat am inghetat in loc.Vocea era cunoscuta,iar prima mea reactie a fost sa sar in bratele ei si sa plang.Reusisem sa ma prind,in caderea mea in gol,de o franghie subtire.
Cea care ma strigase era Sara,una din prietenele lui Kaili:o raza de soare,o speranta pentru cautarile mele disperate.
-Sara?!Ce e cu tine aici?!Unde...Kaili e cu tine?!Te rog,spune-mi unde e.Te implor,ajuta-ma...
-Seth!Stai,ia-ma usor.Tu ce cauti aici?Ultima data te-am vazut acum o saptamana,in rezervatia voastra.S-a intamplat ceva?De ce o cauti pe Kaili?
-Eu...nu pot sa iti explic foarte multe.Am ceva de...discutat cu ea.Urgent.Unde o pot gasi?
-Ultima data am vazut-o intr-un satulet langa New York.Am fost cu ea la niste...cunostinte de-ale ei.Pe urma a plecat inapoi acasa si de-atunci nu am mai vorbit cu ea.
Brusc,crenguta de care ma agatasem s-a rupt.Eram iar in cadere libera.Cand am vazut-o pe Sara eram convins ca voi ajunge direct la Kaili,si ca durerea din suflet va lua sfarsit.Asta era soarta mea?Eram chiar atat de lipsit de noroc?
Sara ma privea oarecum cu frica.Aveam o privire de om dement,pierdut.
-Bun,n-am rezolvat nimic.Sara,asculta-ma:daca o vezi,daca te intalnesti cu ea spune-i ca o caut,ca vreau sa o vad,sa vorbesc cu ea.E foarte important.
-Pai...da,bine..O sa ii transmit.Daca o vad.Desi...eu trebuie sa plec.Ma bucur ca v-am vazut.
Sara parea speriata de ceva.S-a uitat insistent la mine,de parca ar fi vrut sa imi transmita ceva.Am urmarit-o cu privirea in timp ce se indeparta de noi.
Am incercat sa ma dezmeticesc si sa ma urc in masina,dar imi era foarte greu.In momentul in care am vazut-o pe Sara mi-am imaginat,mai degraba am sperat,ca ma va ajuta sa o gasesc pe Kaili.Nu imi venea sa cred:era una din prietenele ei cele mai bune si nu stia unde sta ?
Imi ascundea ceva?Kaili stia ca aveam s-o caut si se ascundea de mine?Nu,n-avea cum.De obicei,cand un lup imprinta,efectul e viceversa.Deci,probabil ca si ea ma iubea.Dar atunci...de ce nu a ramas?De ce,a doua zi dupa ce am vazut-o,a plecat fara sa isi ia "ramas bun",fara sa zica nimic?
Incepea sa imi fie din ce in ce mai rau.Nu as fi putut rezista fara ea,fara ingerul meu pazitor.Era totul pentru mine,nu puteam trai in lumea asta departe de ea...
-Pustiule!Hai,urca in masina,trebuie sa plecam.Am o presimitire ca sora-ta mai are putin si ne va sufla in ceafa.
Ne-am continuat drumul fara sa scoatem vreun cuvant.Se parea ca Embry isi lua in serios roul de "ajutor al evadatului":Depasise de mult viteza legala pentru soselele ce duceau spre New York,dar nu parea deranjat de asta:fredona o piesa cunoscuta si statea cu mana stanga atarnata pe geamul din partea soferului.
-Sa inteleg ca ai o dorinta sinucigasa?Chiar tin sa ajung intreg in New York.("Stiam eu ca nu trebuia sa accept Aston Martin-ul.Eram convins ca Embry va face o pasiune pentru toti caii putere ai masinii")
Embry se uita la mine si incepu sa rada:
-Cu ce sunt de vina ca imi imi plac masinile rapide?Stii,cateodata e mai comod si mai relaxant sa stai cu hainele pe tine si sa nu te zgarii de toate crengutele in timp ce alergi.Stii ce bine e sa conduci o masina atat de puternica,sa simti cum iti creste adrenalina,si asta fara niciun pic de efort?Eh,nu te intrista Seth,peste 5 luni o sa ai varsta legala de codus.Si atunci poate ca o sa prinzi si tu frumusetea asta sa o conduci.
-Nu-mi arde acum de condus,Embry.In plus,eu nu ma dau in vant atat de tare dupa masini.Tot ce vreau e sa ajungem intregi la New York.Stii,daca nu ar fi fost circumstantele,chiar as fi vrut sa vizitez New York-ul ca lumea.Am auzit ca este un oras foarte frumos.Sam zicea ca in New York se fac cei mai buni cartofi prajiti din intreg nordul Americii.
-Pustiule,nu mai vorbi de mancare.Vrei sa mor?Nu cred ca ti-ar conveni daca te-as lasa singur in mijlocul orasului cu o harta in brate si as pleca sa caut cartofi prajiti.Asa ca fa un gest nobil si da-mi si mie un sandwich si o cutie de suc din punga de pe bancheta din spate.
M-am intors si am infascat punga cu mancare:se parea ca si pentru stomacul meu era ora de pranz.Cat am vorbit cu Embry,sufletul meu a luat o pauza.Era bine ca nu plecasem singur.Aveam nevoie de companie mai mult decat credeam pentru ca simteam ca ard pe dinauntru
Desi mergeam cu o viteza destul de mare,aveam impresia ca mai aveam de parcurs o eternitate.Mi-am luat si eu un sandwich si mi-am lasat scaunul pe spate.Dupa ce am mancat,am inchis ochii si m-am lasat in voia sentimentelor.Imi venea in cap discutia cu Sara.De ce parea atat de speriata,atat de rezervata?Imi ascundea ceva?
Nu puteam sa pun informatiile cap la cap...eram prea dezorientat,prea rupt de realitate.Am incercat sa dorm dar am auzit taraitul telefonului.Am deschis ochii brusc si m-am uitat la ecran.Superb:era Emmett.I-as fi putut inchide dar eram deja in prea mare belea.Nu imi permiteam sa mai enervez multa lume.
-Embry,incearca sa incetinesti un pic.Se aude prea tare motorul si,sincer,nu vreau sa imi urle prin telefon ca ii distrug masina.Si-asa suntem buni de plata pentru cazare,mancare si benzina.
-Da,sefu!Imediat.Doresti sa si trag pe dreapta si sa ne si dam jos din masina?Ce poate sa iti faca?Te strange de gat prin telefon?
-Da...interesant.Si atunci cand o sa ne intalnim cu ei ce crezi ca or sa ne faca?Or sa ne stranga mana si or sa ne bata discret pe umar?Nu prea cred.Nu te pune rau cu Emmett.Ai uitat ca e mai mare decat tine cu vreo cinci marimi?Nu cred ca vrei sa iti masori muschii cu el.
Embry ofta si,intr-un final,scazu viteza.Am raspuns imediat ce motorul nu a mai huruit de oboseala si am raspuns la mobil:nu stiu cata rabdare ar mai fi avut Emmett sa ma astepte sa ii raspund.Sunase deja de vreo cincisprezece ori si probabil ca aproape musca din telefon.
Sa stii ca vorbesc cu tine cu cateva conditii:nu urli,nu vorbesti repede si nu mi-o dai pe Leah la telefon.Deci...Buna Emmett,ce faci?
-Seth,nu esti amuzant deloc.Zi mersi ca am reusit sa ma rup cateva ore de Leah si de Jasper ca sa pot vorbi cu tine.Ce faceti?Ati ajuns la New York?
-Inca nu am ajuns;m-am intalnit cu o prietena de-a ei dar...nu prea m-a ajutat.Nu stiu unde e,unde sta....mai am un pic si innebunesc.
Pustiule,eu nu o sa te bat la cap prea tare.Tot ce zic este sa nu uiti ca trebuie sa ai grija de tine.Si inca ceva:stii ca se aproprie ziua Leahei.Nu crezi ca ar fi cazul sa ii cumperi ceva frumos?Poate in felul asta o mai imbunezi un pic cand va vedeti.Noua ne cam face zile fripte.
O idee extraordinara...si totusi avem o problema:nu mai avem bani.Cu ce vrei sa ii iau cadou?Sparg o banca?
-De ce sunteti o rasa de mancaciosi,nu pot sa inteleg.Ce ati facut cu toti banii?I-ati mancat ?! In fine,uite cum facem:ne intalnim undeva ca sa iti dau niste bani.Nu ii spun lui Leah,ne intalnim pe ascuns.
La aceasta propunere am tresarit imediat:
-Nu,nu !! Tu esti in stare sa ma iei pe sus,sa ma legi si sa ma bagi in portbagaj.Nu ma risc sa ma intalnesc cu tine.
-O,nu crezi ca exagerezi?Nu sunt atat de nebun sa ma lupt cu un varcolac tanar si puternic.Desi...ba nu,lasa,incepu Emmett sa rada.Eu propun sa ma intalnesc doar cu Embry.Pe el degeaba il rapesc.
-Bine,o sa ti-l dau la telefon sa va intelegeti.Zi-mi te rog,Leah e bine?Mai e suparata?
-Leah e bine,tot suparata,dar e bine.Probabil ca o sa te bata bine cand o sa te prinda:nu e foarte incantat de faptul ca a plecat la drum cu noi.
-Imi imaginez.Dar si voi sunteti vinovati:trebuia sa o legati de un copac si sa n-o lasati sa plece dupa mine:sunt mare,ma descurc.
-Cum zici tu,Seth.Tu stii mai bine ce faceti acolo.Incearca doar sa nu iti rupi ceva.si SPUNE-I LUI EMBRY SA NU MAI CONDUCA IN VITEZA A 5-A CA-L PRIND SI IL INVAT SA ZBOARE...DIN BRATELE MELE !!!! IL ARUNC CA PE AVIONUL DE HARTIE !!!
M-a bufnit rasul instantaneu cand l-am auzit pe Emmett.I-am dat telefonul lui Embry si mi-am intors privirea spre peisajul de afara.Era o zi frumoasa,calduroasa.Insa iar ploua in sufletul meu.Oricat as fi stat de vorba cu Embry sau cu Emmett tot nu reuseam sa imi alung tristetea din suflet:eram singur;imi era dor de Kaili,nu mai pueam sta departe de ea,trebuia sa o gasesc,sa o tin in brate,sa ii dezmierd parul,sa ii sarut buzele dulci,sa-i soptesc in ureche ca e viata mea si ca lumea mea e reprezentata numai de ea.
Imi era dor de Leah,de certurile cu ea,de glumele ei seci,de antipatia ei fata de vampiri,de cursele din care iesea castigatoare de fiecare data...imi era dor de Culleni,de calmul lui Jasper si al lui Edward,de grimasele lui Rosalie,de mancarurile gustoase facute de Esme pentru noi.Imi era dor de haita,de luptele noastre,de tot...eram singur...
-Embry,apasa pedala aia.Nu mai rezist...

4.Surpriza

Desi eram obosit,nu reusisem sa dorm prea bine.M-am ridicat din pat odata cu primele raze de soare ale diminetii.Era o zi senina,calduroasa.Oricat as fi incercat sa ma bucur de ziua asta,sufletul meu era acoperit de nori.Ma simteam de parca eram pe punctul de a ma sufoca.L-am lasat pe Embry sa doarma si am iesit din motel.Fara sa ma uit in jurul meu mi-am scos hainele si m-am transformat.
Am fugit printre copaci,lasand adierea vantului sa-mi inunde chipul.Alergatul imi facea bine,ma elibera de furie,de tristete.Simteam cum se sfarama pamantul sub labele mele.Era o senzatie placuta.
Atentia mi-a fost distrasa de un sunet straniu,diferit...Mi-am ciulit imediat urechle:sunetele veneau dinspre vest.Se intampla ceva ciudat.Erau sunete de...labe ?! Ar fi putut fi ursi la o asa altitudine mica ?Imposibil.Mi-am luat avant si am inceput sa alerg.
Se intampla ceva foarte ciudat.Mirosea a...varcolac ?!! Nu,era imposibil.Eram la sute de kilometri de casa,n-aveau cum sa ne urmareasca atat de departe.Insa,brusc,m-am oprit.("Seth,n-ai timp de tampenii!Ce se intampla cu tine??")
Dintr-odata am auzit pasi in spatele meu.Instinctul mi-a zis sa ma intorc si sa atac,insa am actionat ca o prada:am inghetat pe loc si am inchis ochii:ce puteam pati ? Daca erau oameni mi-as fi incasat doua gloante si m-ar fi imobilizat.Daca erau lupi era mai rau:asta ar fi insemnat ca m-au urmarit pe mine si pe Embry.Probabil ca daca era Leah m-ar fi tarat in dinti inapoi acasa.Gandurile mi-au fost spulberate in momentul in care i-am auzit vocea:
-Seth ! Unde fugi? Ce-ai patit?Ma auzi?? Pustiule...
Simteam cum imi paralizeaza muschii.M-am intors si m-am uitat cu ochi amri la Embry,care parea panicat de ce vedea.Probabil ca aratam ca o caricatura de lup:ochii mariti la maxim,botul usor cascat si urechile ciulite la maxim.Dar ce vazusem,ce auzisem in acea padure ? Alti lupi,un miros cunoscut si totusi strain simturilor mele.Din cate stiam eu,in afara de tribul Quileute,care si-a pastrat gena ereditara de lup,nu mai existau alte haite de"schimbatori de forma" in istorie.Noi eram singurii care suferisem "transformarea".Si totusi...
-Pustiule !! Ce e cu tine ?Ma auzi?Ce s-a intamplat?Ce cauti aici?Raspunde-mi!!
Am reusit cu greu sa ma dezmeticesc si sa ma uit la Embry.Incercam sa ies din starea aia,dar imi era greu.Mintea imi era prea aglomerata.
-eu...am iesit la aer curat.Vroiam sa alerg si sa stau putin singur.Nu s-a intamplat nimic,am eu o stare mai...visatoare azi.Hai sa mergem.
Am ajuns inapoi in camera de motel.Stabilisem ca,odata treji,vom elibera camera si ne vom vedea de drum.Inainte sa plecam am intrat sa fac un dus fierbinte.Apa calda ma linistea,imi descatusa simturile.Fiecare centimetru de piele se lasa prada fierbintelii placute a apei.As fi stat acolo toata viata.
Daca as fi putut mi-as fi curatat si creierul cu apa fiarta,as fi facut orice sa ma rup de realitate,sa inchid ochii si sa ma trezesc intr-un loc pustiu,uitandu-ma in ochii iubitei mele.Kaili era speciala,si nu doar pentru ca era sufletul meu pereche:avea o sclipire profunda in ochi,zambetul ei ascundea ceva intens,ceva...nepamantesc.A te uita la ea insemna a saruta pamantul pe care pasea.Eram un sclav al sentimentelor,un sclav al frumusetii divine.
Atingerea ei era de matase.Cand cuvanta era ca si cum un nou sonet lua nastere in muzica;cand radea,soarele incalzea si mai tare pamantul.Eram un nimic fara ea,ma simteam de parca margeam in gol,cautand cu ochii inchisi un petic de pamant pe care sa calc.Dar fara ea nu-l gaseam.si cadeam.Cadeam de la mare inaltime,insa nu reuseam nici sa ating pamantul si sa ma sting,nici sa ma agat in ultimul moment de ceva si sa supravietuiesc.Nu mai rezistam mult asa.
Dupa 15 minute am iesit de sub dus si m-am imbracat.Desi dusul ar fi trebuit sa ma revigoreze,eu ma simteam in continuare sleit de puteri.L-am asteptat pe Embry sa faca baie si pe urma am pornit la drum.
-Pustiule,ai face bine sa suni acasa.stiu ca nu vrei sa vorbesti cu Leah dar macar suna la Culleni sa le zici ca suntem bine.
Embry avea dreptate:puteam sa-i sun un minut,sa schimb doua vorbe cu ei si atat.Am luat unul din telefoanele pa care le-am gasit in masina.Printre numerele cu apelare rapida se aflau si cele ale lui Emmett si Jasper.("Daca il sun pe emmett o sa ma ia la injuraturi pentru ca l-am bagat in bucluc dandu-mi masina si lasandu-ma sa plec.Cel mai bine ar fi sa il sun pe Jasper.El e cel mai linistit si probabil ca imi va vorbi cu calm.") Am apelat numarul si am asteptat.Dupa ce a sunat de doua ori,in telefon s-a auzit o voce cristalina:
-Alo,da ?
-Jasper?sunt Seth.am sunat sa..
-Seth ?! Unde sunteti ?! Esti bine ?!Stai asa sa vorbesti cu Leah.vedeti ca noi am plecat dupa voi.Leah e cu noi,si Emmett...
-Stai ! Nu vreau sa vorbesc cu sora-mea,suntem bine,avem tot ce ne trebuie,suntem vii si sanatosi.Nu va pierdeti timpul cautandu-ne.Va rog!! Pa !! ("Si eu care credeam ca el e cel mai linistit dintre toti...")
Am inchis telefonul si l-am aruncat pe bancheta din spate.M-am uitat la Embry care conducea:
-Ok,avem o problema.Leah,Jasper si Emmett au plecat dupa noi.Cum o stiu pe Leah ar fi in stare sa alerge tot drumul.Cat mai facem pana in New York ?
-Eu ti-am spus ca asa se va intampla.Doar nu te asteptai ca Leah sa stea cu mainile in san si sa ne lase sa strabatem america.Dar probabil ca,daca a plecat cu Emmett si Jasper,au luat o masina.Deci mai avem vreo...6 ore pana ajungem.Dar va trebui sa ne oprim pe undeva sa mancam.Mi-e o foame de lup.Hehe...mi-e o foame de mine.
La aceste vorbe,Embry incepu sa rada in hohote,lucru care m-a facut sa zambesc.Era o usurare sa il am pe Embry cu mine.daca as fi plecat singur,as fi luat-o razna pana acum.Asa,aveam cu cine sa vorbesc,ma mai descarcam un pic,desi nu m-as fi putut linisti complet pana cand nu as fi gasit-o pe Kaili.
Chiar daca nu aveam chef de absolut nimic,stomacul imi protesta intens.La auzul chioraiturilor,Embry incepu sa rada:
-Ti-ar prii acum o friptura cu o portie generoasa de cartofi prajiti.aah,si un milkshake mare de capsuni si briose cu ciocolata...
-Ok ok am prins ideea.Da,mi-e foame,dar daca imi descrii cartea de bucate nu rezolvi nimic.Hai sa oprim pe undeva sa mancam.
Am mai mers 10 minute si am gasit un fast-food pe marginea drumului.Inainte sa intru si sa ma asez la masa cu Embry,am luat mobilul si am scris un mesaj: "Suntem bine,nu trebuia sa plecati dupa noi.Sunt suficient de mare sa imi port singur de grija,si,in plus,il am si pe Embry cu mine care sta cu ochii pe mine de parca as fi o jucarie de cristal.Spune-i lui Leah ca o iubesc.".am trimis mesajul si am lasat telefonul pe bancheta masinii.
Nici nu vroiam sa imi imaginez prin ce trecea Leah acum.Ea,sa mearga in aceeasi masina cu doi vampiri?Cred ca era extrem de ingrijoarata daca a facut asta...sper din tot sufletul ca vor ajunge toti trei intregi la destinatie...stiu ca urma sa platesc cu varf si indesat calvarul prin care trcea din cauza mea...
M-am asezat la masa langa Embry care deja isi cumparase 3 hamburgheri,o punga mare de cartofi prajiti si un milkshake de marimea unui rezervor de benzina.
-Ai luat si pentru mine sau va trebui sa imi cumpar singur?Desi la cum mananci acum probabil ca vei da gata si tava mea cu mancare.
-Pustiule,stii ca tin la tine,dar daca te atingi de ce am eu in tava,te leg de capota masinii si fac cercuri cu tine in parcare.
-ok,nu trebuie sa fii brutal.Am inteles,ti-e foame.Atunci o sa-mi iau si eu ceva("Ce face foamea din om..")
Casiera se uita la mine cu oarecare frica.Adevarul e ca hainele de pe mine mai aveau un pic si se descompuneau si probabil ca fata mea ilustra oarecum sentimentele de disperare si tristete.Mi-am comandat niste aripioare de pui si un suc si m-am asezat sa mananc.Embry terminase deja de mancat si acum se uita la mine.In timp ce plimbam mancarea dintr-un colt al farfuriei intr-altul mi-am adus aminte de ceea ce vazusem si auzisem in padure.am tras aer in piept si i-am zis lui Embry:
-Ai vazut ca azi m-am dus in padure sa alerg.Eh,la un moment dat mi s-a parut ca simt...alti lupi.Prima data am crezut ca erau Sam si restul haitei.Dar nu era mirosul lor.Era...altceva.Nu stiu,poate am innebunit.Dar chiar am simtit ceva diferit.
Embry se uita la mine cu ochii mari.Dupa expresia lui incerca sa isi dea seama ce ar fi putut fi acolo in padure:
-Istoria spune ca,in afara de noi,nu s-a mai pastrat gena de lup.Teoretic e imposibil sa mai existe altii ca noi,practic...Pustiule,habar nu am ce ai vazut si simtit in padure.Esti sigur ca nu eram eu ? Poate ca ti s-a parut totusi...E greu de crezut ca...
-Poate,nu stiu..Nu mai stiu ce sa cred...nu mai stiu ce vad,ce aud...Sunt rupt de lume...
Dupa ce am terminat de mancat ne-am luat ceva la pachet si ne-am indreptat spre masina.Insa ceva m-a oprit.am auzit pe cineva in spatele meu strigandu-ma...
-Seth...?