7.Incurcaturi

Embry a tras pe dreapta in momentul in care a auzit sirena politiei.Ne-am uitat unul la altul,oarecum panicati:masina nu era a noastra si,dupa cateva cautari rapide,am realizat ca nu aveam actele masinii la noi.Am fi putut sa plecam rapid si sa devenim urmariti general sau am fi putut sa-l ducem cu vorba pe politist.In orice caz,tot n-am fi scapat nepedepsiti.
-Si acum ce facem?Nu intoarce capul,la mai putin de 5 metri in spatele nostru e un politist care se apropie incet incet...
Embry se uita la mine oarecum panicat si imi spuse:
-Eu propun sa iti dau doi pumni:tu lesini,si le zicem ca ti s-a facut rau si ca te ducem la spital.Ce zici ?
-Eu propun sa te dau pe tine cu capul de volan si sa ii zicem ca suferi de sindromul vorbitului mult si prost.Sau pur si simplu am putea sa ii explicam ca ne-a fost imprumutata masina de un prieten ca sa venim sa cautam pe cineva in New York.Mai bine zicem adevarul.Mi-e ca daca ne apucam sa il mintim va minti fiecare in varianta lui si o sa se prinda ca se intampla ceva ciudat.
O bataie scurta in geam ne facu sa tresarim si sa incheiem mica discutie:unul din politistii aflati in masina ne facea semn sa deschidem geamul.Embry a deschis repede geamul si,cu un zambet chinuit,il intreba pe politist:
-Buna ziua,s-a intamplat ceva?Imi cer scuze ca va spun,dar nu cred ca am incalcat viteza legala...sau da ?
-Buna ziua.Ati condus cu 10 km in plus fata de viteza legala.In plus,aveti o mica defectiune la farul din spate-stanga.Stiati de asta ?
-Aaa..nu,nu am observat.Ideea e ca mergem de multe ore si e foarte posibil sa se fi defectat...am cam consumat bateria si poate ca acesta o fi motivul.
-Ati mers mult...aha..interesant...sunt rare masinile astea prin zona.Imi puteti arata si mie actele d-voastra?
In momentul in care ne-a cerut actele,si eu si Embry am inghetat in scaune.Eram convinsi ca va trebui sa dam explicatii de cum avem noi o asemenea masina si ce cautam cu ea noaptea pe drumurile astea...Am vrut sa il las pe Embry sa explice,dar,vazand cum ramasese blocat cu mainile stranse pe volan,m-am gandit sa sar sa explic ca sa nu dam prea tare de banuit:
-Pai...trebuie sa va spun ca nu avem actele la noi.Posesorul acestei masini nu s-a gandit ca vom avea nevoie de actele masinii.Masina este imprumutata de la un bun prieten care a dorit sa ne asigure un mijloc de transport pana in New York deoarece cautam o persoana care...si-a uitat niste lucruri pretioase la noi in oras...Si am vrut sa ne grabim sa i le inapoiem ca sa nu iasa din State sau sa ii pierdem urma.Si de aceea,fiinda am plecat pe fuga,nu am reusit sa luam si actele masinii.Avem in schimb actele noastre.Prietenul meu este major si are carnet de conducere,deci nu am uitat acasa responsabilitatea.
-Voi credeti ca o sa va pot lasa sa plecati fara sa imi aratati un act de identitate ceva ? De unde pot fi eu sigur ca nu ati furat masina?Imi pare rau dar va trebui sa va retin la sectie pana cand veti demonstra ca aceasta este masina voastra,imprumutata sau personala.
In secuna doi,fara sa stea pe ganduri,Embry a apasat pedala de acceleratie si a tasnit la un milimetru de politistul care,pana inainte sa fugim,statea sprijinit pe marginea geamului.Cu 140 km/h,am ajuns in cealalta parte a orasului in cateva minute.Reusisem sa imi pun centura de siguranta,dar ramasesem cu gura cascata vazand de ce fusese in stare "rebelul" de Embry.Inima o lua la galop si in mintea mea se instaurara imagini de groaza:noi doi,fugitivi,inchisoare,Leah plangand,mama la un pas de lesin,uniforme in dungi,apa si paine,Kaili...sa nu o mai vad niciodata pe Kaili....o viata infinita de durere....
-TU AI INNEBUNIT ???!? pentru ce ai facut asta?nu puteam sa stam de vorba civilizat cu el??poate ajungeam la o intelegere,poate il sunam pe Emmett sa ne scape,POATE NU REUSEAM SA PUNEM TOATA POLITIA NEW-YORKULUI PE URMELE NOASTRE !!!
Embry se uita pierdut prin parbriz.Mainile ii inghetasera pe volan si balbaia niste cuvinte incoerente:mi-era frica sa nu o fi luat-o razna din cauza spaimei prin care a trecut si el:posibilitatea sa infundam puscaria pentru un asa-zis furt de masini.Am incercat sa ma linistesc si sa ma uit in spate:nu era nici urma de masina de politie,doar praful pe care il lasam in urma noastra,praf ce se ridica in nori mari pe sosea...
Dupa jumatate de ora de condus nebunesc,Embry puse o frana puternica si,uitandu-se in gol,incepu sa tremure.Mi-era frica sa pun mana pe el,ar fi putut sa aiba un reflex violent si sa imi rupa cateva oase.Niciodata nu era bine sa stai aproape de un varcolac nervos....s-ar fi putut transforma instant si,pe langa faptul ca ar fi distrus masina,ar fi ras jumatate din populatia existenta de o parte si de alta a soselei.I-am intins o sticla cu apa si am asteptat sa se trezeasca din starea in care era.Dupa cateva minute s-a uitat la mine,a tras aer adanc in piept si a luat cateva guri din apa pe care i-o oferisem.
-E intuneric bezna,deci n-avea cum sa ne ia numerele.Si,in plus,la viteza cu care am condus,ne-au pierdut de mult urma.De fapt,nu cred ca au apucat sa ne urmareasca.Ar fi trebuit sa fie echipati cu cateva rachete puternice ca sa ne poata ajunge...Nu,nu ne-au luat urma...ce facem acum?nu mai putem sta in New York.E coada noastra in joc.Pentru ca am fugit putem fii bagati ani buni in inchisoare..Dar s-a uitat la fetele noastre,daca ne face portretul robot?Daca aparem maine in ziare:"doi criminali periculosi pe strazile New York'ului"
-Uite ce e...in cel mai rau caz ne vom transforma si vom umbla o perioada numai in forma de lup.Dar la cat de rapid ai fost,nu cred ca a reusit sa se dezmeticeasca si sa isi dea seama ce l-a lovit..si ce a vazut.Hai...sa mergem inspre Pierre.Ajungem mai repede si fix de ziua Leahei.Macar am luat cadoul...dar...Kaili...nu,nu ne putem intoarce...Asculta,Embry,Leah nu poate afla niciodata de ce s-a intamplat aici.Daca aude ca am fugit de politie ne omoara pe amandoi.E suficient ca am fugit de acasa atata timp fara sa dam vreun semn de viata,nu mai vreau sa stie si ca am ajuns sa incalc legile statului...Dar,iti jur Embry,daca o singura data mai plec cu tine pe undeva,te leg si te inchid in portbagaj.Tu nu esti sanatos la cap?Cum poti fugi de politie?Ce putea sa ne faca?Sa stam cateva ore sa explicam ce si cum,sa il sunam pe Emmett sa ne trimita datele masinii si sa le confirme ca masina ne-a fost imprumutata.Ce ai facut tu e inadmisibil!!Te bagi in gura lupului aiurea de tot.Si ma mai bagi si pe mine in probleme.Absolut fara sens...Hai sa plecam...
In momentul in care motorul a huruit si rotile s-au pus in miscare,am simtit cum se rupe ceva in mine:plecam din oras fara Kaili,fara sa o fi gasit.Mi-am dus mana la inima si am simtit cum se opreste din batut...am simtit ca ma sufoc,ca nu mai vad,ca nu mai aud,ca nu mai simt...mi-am pus bratele in jurul corpului si am scos,involuntar,un geamat de durere.Embry,care intre timp isi revenise,m-a privit speriat si m-a intrebat ce am patit.
-Nimic,doar ca...
Nu mai puteam sa imi stapanesc lacrimile,suspinele ce se ridicau violent din piept.Am inghitit in sec si m-am intors inspre geam.
-Ai grija la drum.Lasa-ma te rog...putin...imi revin...dar acum lasa-ma...te rog...
Am inceput sa plang.Nu mai simteam nimic.Nu mai iubeam,nu mai uram,nu mai zambeam,nu mai radeam...am simtit cum amorteala imi cuprinde corpul si imi taie simturile.M-am luptat sa plang in continuare,sa imi vars durerea,sa tip,sa ma omor,sa fug si sa nu ma opresc pana nu o gasesc.Vroiam sa ma transform si sa fug de toti,sa ma refugiez intr-un colt de lume in care sa imi urlu iubirea pierduta...
....
Am deschis ochii dupa cateva ore bune de...nimic.M-am uitat la Embry:parea linistit.Se calmase,lucru bun tinand cont de ceea patiseram cu o seara inainte.Mi-am desfacut centura si mi-am intins bratele:eram in continuare amortit,dar nu ma mai interesa.Am realizat ca,acum,cel mai important era sa ajungem intregi in Pierre.Aveam nevoie de Leah:s-o vad,s-o iau in brate,sa ii zic cat mi-a fost dor de ea,sa se ia de mine si sa ma certe pentru ce am facut...Aveam nevoie de asta...
-Buna dimineata pustiule !! Ma bucur ca te-ai trezit,ne asteapta un drum lung in fata si nu vroiam sa il petrec singur.Am nevoie de cineva care sa imi vorbeasca tot drumul.Deja am inceput sa ma plictisesc.In plus mai si ploua.Urata vreme ne-am gasit sa fugim de lege,nu?
Embry incepu sa rada,dar se potoli cand imi intalni privirea.Ochii ma usturau iar buza de jos imi era vanata de cat o muscasem in ultimele ore...
-Nu prea am chef de vorba,Embry.Promit ca o sa imi revin pe drum...Acum vreau doar sa ma rup de realitate.
Am dat drumul la radio fix cand incepea meodia Visions Of Atlantis-Last Shut Of Your Eyes
.Am inchis ochii si am lasat muzica sa imi puna stapanire pe minte...pe suflet...