5.Discutii

In momentul in care m-am auzit strigat am inghetat in loc.Vocea era cunoscuta,iar prima mea reactie a fost sa sar in bratele ei si sa plang.Reusisem sa ma prind,in caderea mea in gol,de o franghie subtire.
Cea care ma strigase era Sara,una din prietenele lui Kaili:o raza de soare,o speranta pentru cautarile mele disperate.
-Sara?!Ce e cu tine aici?!Unde...Kaili e cu tine?!Te rog,spune-mi unde e.Te implor,ajuta-ma...
-Seth!Stai,ia-ma usor.Tu ce cauti aici?Ultima data te-am vazut acum o saptamana,in rezervatia voastra.S-a intamplat ceva?De ce o cauti pe Kaili?
-Eu...nu pot sa iti explic foarte multe.Am ceva de...discutat cu ea.Urgent.Unde o pot gasi?
-Ultima data am vazut-o intr-un satulet langa New York.Am fost cu ea la niste...cunostinte de-ale ei.Pe urma a plecat inapoi acasa si de-atunci nu am mai vorbit cu ea.
Brusc,crenguta de care ma agatasem s-a rupt.Eram iar in cadere libera.Cand am vazut-o pe Sara eram convins ca voi ajunge direct la Kaili,si ca durerea din suflet va lua sfarsit.Asta era soarta mea?Eram chiar atat de lipsit de noroc?
Sara ma privea oarecum cu frica.Aveam o privire de om dement,pierdut.
-Bun,n-am rezolvat nimic.Sara,asculta-ma:daca o vezi,daca te intalnesti cu ea spune-i ca o caut,ca vreau sa o vad,sa vorbesc cu ea.E foarte important.
-Pai...da,bine..O sa ii transmit.Daca o vad.Desi...eu trebuie sa plec.Ma bucur ca v-am vazut.
Sara parea speriata de ceva.S-a uitat insistent la mine,de parca ar fi vrut sa imi transmita ceva.Am urmarit-o cu privirea in timp ce se indeparta de noi.
Am incercat sa ma dezmeticesc si sa ma urc in masina,dar imi era foarte greu.In momentul in care am vazut-o pe Sara mi-am imaginat,mai degraba am sperat,ca ma va ajuta sa o gasesc pe Kaili.Nu imi venea sa cred:era una din prietenele ei cele mai bune si nu stia unde sta ?
Imi ascundea ceva?Kaili stia ca aveam s-o caut si se ascundea de mine?Nu,n-avea cum.De obicei,cand un lup imprinta,efectul e viceversa.Deci,probabil ca si ea ma iubea.Dar atunci...de ce nu a ramas?De ce,a doua zi dupa ce am vazut-o,a plecat fara sa isi ia "ramas bun",fara sa zica nimic?
Incepea sa imi fie din ce in ce mai rau.Nu as fi putut rezista fara ea,fara ingerul meu pazitor.Era totul pentru mine,nu puteam trai in lumea asta departe de ea...
-Pustiule!Hai,urca in masina,trebuie sa plecam.Am o presimitire ca sora-ta mai are putin si ne va sufla in ceafa.
Ne-am continuat drumul fara sa scoatem vreun cuvant.Se parea ca Embry isi lua in serios roul de "ajutor al evadatului":Depasise de mult viteza legala pentru soselele ce duceau spre New York,dar nu parea deranjat de asta:fredona o piesa cunoscuta si statea cu mana stanga atarnata pe geamul din partea soferului.
-Sa inteleg ca ai o dorinta sinucigasa?Chiar tin sa ajung intreg in New York.("Stiam eu ca nu trebuia sa accept Aston Martin-ul.Eram convins ca Embry va face o pasiune pentru toti caii putere ai masinii")
Embry se uita la mine si incepu sa rada:
-Cu ce sunt de vina ca imi imi plac masinile rapide?Stii,cateodata e mai comod si mai relaxant sa stai cu hainele pe tine si sa nu te zgarii de toate crengutele in timp ce alergi.Stii ce bine e sa conduci o masina atat de puternica,sa simti cum iti creste adrenalina,si asta fara niciun pic de efort?Eh,nu te intrista Seth,peste 5 luni o sa ai varsta legala de codus.Si atunci poate ca o sa prinzi si tu frumusetea asta sa o conduci.
-Nu-mi arde acum de condus,Embry.In plus,eu nu ma dau in vant atat de tare dupa masini.Tot ce vreau e sa ajungem intregi la New York.Stii,daca nu ar fi fost circumstantele,chiar as fi vrut sa vizitez New York-ul ca lumea.Am auzit ca este un oras foarte frumos.Sam zicea ca in New York se fac cei mai buni cartofi prajiti din intreg nordul Americii.
-Pustiule,nu mai vorbi de mancare.Vrei sa mor?Nu cred ca ti-ar conveni daca te-as lasa singur in mijlocul orasului cu o harta in brate si as pleca sa caut cartofi prajiti.Asa ca fa un gest nobil si da-mi si mie un sandwich si o cutie de suc din punga de pe bancheta din spate.
M-am intors si am infascat punga cu mancare:se parea ca si pentru stomacul meu era ora de pranz.Cat am vorbit cu Embry,sufletul meu a luat o pauza.Era bine ca nu plecasem singur.Aveam nevoie de companie mai mult decat credeam pentru ca simteam ca ard pe dinauntru
Desi mergeam cu o viteza destul de mare,aveam impresia ca mai aveam de parcurs o eternitate.Mi-am luat si eu un sandwich si mi-am lasat scaunul pe spate.Dupa ce am mancat,am inchis ochii si m-am lasat in voia sentimentelor.Imi venea in cap discutia cu Sara.De ce parea atat de speriata,atat de rezervata?Imi ascundea ceva?
Nu puteam sa pun informatiile cap la cap...eram prea dezorientat,prea rupt de realitate.Am incercat sa dorm dar am auzit taraitul telefonului.Am deschis ochii brusc si m-am uitat la ecran.Superb:era Emmett.I-as fi putut inchide dar eram deja in prea mare belea.Nu imi permiteam sa mai enervez multa lume.
-Embry,incearca sa incetinesti un pic.Se aude prea tare motorul si,sincer,nu vreau sa imi urle prin telefon ca ii distrug masina.Si-asa suntem buni de plata pentru cazare,mancare si benzina.
-Da,sefu!Imediat.Doresti sa si trag pe dreapta si sa ne si dam jos din masina?Ce poate sa iti faca?Te strange de gat prin telefon?
-Da...interesant.Si atunci cand o sa ne intalnim cu ei ce crezi ca or sa ne faca?Or sa ne stranga mana si or sa ne bata discret pe umar?Nu prea cred.Nu te pune rau cu Emmett.Ai uitat ca e mai mare decat tine cu vreo cinci marimi?Nu cred ca vrei sa iti masori muschii cu el.
Embry ofta si,intr-un final,scazu viteza.Am raspuns imediat ce motorul nu a mai huruit de oboseala si am raspuns la mobil:nu stiu cata rabdare ar mai fi avut Emmett sa ma astepte sa ii raspund.Sunase deja de vreo cincisprezece ori si probabil ca aproape musca din telefon.
Sa stii ca vorbesc cu tine cu cateva conditii:nu urli,nu vorbesti repede si nu mi-o dai pe Leah la telefon.Deci...Buna Emmett,ce faci?
-Seth,nu esti amuzant deloc.Zi mersi ca am reusit sa ma rup cateva ore de Leah si de Jasper ca sa pot vorbi cu tine.Ce faceti?Ati ajuns la New York?
-Inca nu am ajuns;m-am intalnit cu o prietena de-a ei dar...nu prea m-a ajutat.Nu stiu unde e,unde sta....mai am un pic si innebunesc.
Pustiule,eu nu o sa te bat la cap prea tare.Tot ce zic este sa nu uiti ca trebuie sa ai grija de tine.Si inca ceva:stii ca se aproprie ziua Leahei.Nu crezi ca ar fi cazul sa ii cumperi ceva frumos?Poate in felul asta o mai imbunezi un pic cand va vedeti.Noua ne cam face zile fripte.
O idee extraordinara...si totusi avem o problema:nu mai avem bani.Cu ce vrei sa ii iau cadou?Sparg o banca?
-De ce sunteti o rasa de mancaciosi,nu pot sa inteleg.Ce ati facut cu toti banii?I-ati mancat ?! In fine,uite cum facem:ne intalnim undeva ca sa iti dau niste bani.Nu ii spun lui Leah,ne intalnim pe ascuns.
La aceasta propunere am tresarit imediat:
-Nu,nu !! Tu esti in stare sa ma iei pe sus,sa ma legi si sa ma bagi in portbagaj.Nu ma risc sa ma intalnesc cu tine.
-O,nu crezi ca exagerezi?Nu sunt atat de nebun sa ma lupt cu un varcolac tanar si puternic.Desi...ba nu,lasa,incepu Emmett sa rada.Eu propun sa ma intalnesc doar cu Embry.Pe el degeaba il rapesc.
-Bine,o sa ti-l dau la telefon sa va intelegeti.Zi-mi te rog,Leah e bine?Mai e suparata?
-Leah e bine,tot suparata,dar e bine.Probabil ca o sa te bata bine cand o sa te prinda:nu e foarte incantat de faptul ca a plecat la drum cu noi.
-Imi imaginez.Dar si voi sunteti vinovati:trebuia sa o legati de un copac si sa n-o lasati sa plece dupa mine:sunt mare,ma descurc.
-Cum zici tu,Seth.Tu stii mai bine ce faceti acolo.Incearca doar sa nu iti rupi ceva.si SPUNE-I LUI EMBRY SA NU MAI CONDUCA IN VITEZA A 5-A CA-L PRIND SI IL INVAT SA ZBOARE...DIN BRATELE MELE !!!! IL ARUNC CA PE AVIONUL DE HARTIE !!!
M-a bufnit rasul instantaneu cand l-am auzit pe Emmett.I-am dat telefonul lui Embry si mi-am intors privirea spre peisajul de afara.Era o zi frumoasa,calduroasa.Insa iar ploua in sufletul meu.Oricat as fi stat de vorba cu Embry sau cu Emmett tot nu reuseam sa imi alung tristetea din suflet:eram singur;imi era dor de Kaili,nu mai pueam sta departe de ea,trebuia sa o gasesc,sa o tin in brate,sa ii dezmierd parul,sa ii sarut buzele dulci,sa-i soptesc in ureche ca e viata mea si ca lumea mea e reprezentata numai de ea.
Imi era dor de Leah,de certurile cu ea,de glumele ei seci,de antipatia ei fata de vampiri,de cursele din care iesea castigatoare de fiecare data...imi era dor de Culleni,de calmul lui Jasper si al lui Edward,de grimasele lui Rosalie,de mancarurile gustoase facute de Esme pentru noi.Imi era dor de haita,de luptele noastre,de tot...eram singur...
-Embry,apasa pedala aia.Nu mai rezist...