3.Neclar

Mergeam deja de cinci ore.Embry nu dadea semne de oboseala,in schimb stomacul ii protesta intens.Mi-am adus aminte ca,in nebunia mea de a pleca cat mai repede,uitasem sa iau haine de schimb sau bani.Nu puteam sa-l infometez pe Embry,nu era correct fata de el.Se oferise sa ma ajute chiar daca stia ca va fi aspru certat de Sam si Jacob si probabil batut de Leah.
-hai sa oprim undeva mai rezervat.parcam masina undeva si pe urma ne transformam si mergem la vanatoare.Stiu ca tii la silueta ta dar nu rezolvi nimic daca te infometezi.Embry incepu sa rada.Se uita prin masina si deschise torpedoul.Spre marea mea uimire in torpedou se aflau doua gramajoare de bancnote de 50 si 100 de dolari.M-am uitat la Embry care mi-a facut cu ochiul si mi-a zis:
-stii,putem sa returnam banii cand ne intoarcem.Nu cred ca Edward se va supara ca ne-am imprumutat de bani de la el ca sa mancam si ca sa ne cazam cat suntem plecati.
Probabil vazuse indoiala de pe chipul meu cand vazusem banii.Nu vroiam sa profit de ei atat de mult.Imi era sufficient ca imi imprumutasera masina si ca ma primeau cu bratele deschise la ei in casa.Nu puteam sa le si fac paguba in buget.
-nu vreau sa le iau banii.Mie mi-e suficient sa vanez in padure si sa dorm in masina.Tu daca vrei cumpara-ti ceva bun de mancare.Mie momentan nu mi-e foame.
-sa stii ca in curand va trebui sa ma opresc din condus,altfel risc sa adorm cu volanul in brate.n-ar fi asa mare problema daca am intra cu masina in sant,dar lucrul asta ne-ar incetini.in plus mi-am promis sa te aduc inapoi acasa intr-o bucata.n-as vrea sa iti numar coastele la reconstituire.
Desi incerca sa glumeasca,Embry a reusit sa ma sperie.(“Are dreptate,nu-mi permit sa fac tampenii.cu cat suntem mai odihniti si mai prudenti cu atat ajungem mai repede in New York”)
-bine,o sa luam ceva de mancare si o sa cautam o pensiune in care sa dormim cateva ore.Am nevoie de putin timp sa pun capul pe perna,simt ca nu mai functionez cum trebuie.
Am oprit la un supermarket de unde am luat cateva sandwich-uri si sticle de suc.Am profitat de pauza ca sa sun acasa.Ma pregatisem sa aud tipetele si injuraturile lui Leah sau plansetele de disperare ale mamei.Telefonul a sunat de mai multe ori insa nu a raspuns nimeni.Am vrut sa las un mesaj dar…ce as fi putut zice?Ca am plecat de nebun pana in New York?ca incerc sa caut acul in carul cu fan?As fi speriat-o rau pe mama sin u vroiam asta.Stiam ca Charlie avea grija de ea si ca Leah va avea grija sa ii ascunda “iesirea” mea.
Am inchis telefonul si m-am urcat in masina.Embry mancase deja trei sandwich-uri si daduse pe gat vreo doi litri de Cola.(“E bine ca macar unii dintre noi mai au pofta de mancare…”)
-ce facem acum?e foarte tarziu si nu prea as mai vrea sa conduc.sunt mult prea obosit.oricum nu cred ca in cele cateva ore in care tragem un pui de somn o sa atenteze careva la Kaili,nu?Embry incepu sa rada de unul singur la gluma lui.
-te crezi amuzant??vrei s-o iei pe urmele lui Emmett??Nu esti amuzant deloc,sa stii.Habar nu ai ce inseamna sa iubesti o fiinta asa cum o fac eu,sa fii in stare sa renunti la tot pentru ea.O sa fii sit u in situatia asta,frate,si nu iti doresc sa isi bata cineva joc de tine.
-imi pare rau,zise Embry.inca nu m-am obisnuit cu tine in felul acesta..Esti altfel Seth.Eu inca te vad ca pe un copil,un adolescent in devenire:vesel,carismatic,sincer si senin.Cand te vad asa serios si adancit in ganduri ma intreb daca treaba asta cu imprintatul e chiar un aspect pozitiv in viata lupilor.
M-am uitat la Embry si am zambit.Ma comportam oarecum urat in ultimele zile.
-ai dreptate.e ciudat ca ma comport asa.dar crede-ma,imi e atat de dificil sa stau departe de ea.simt cum imi fuge pamantul de sub picioare cu fiecare clipa in care sunt departe de ea.e foarte greu sa exprim in cuvinte ce s-a intamplat si cum s-a intamplat,dar in momentul in care am vazut-o am simtit cum se schimba totul in mine.E un sentiment atat de pur,atat de frumos.Si acum...am ramas singur.A plecat atat de departe si a luat cu ea o mare bucata din mine...Sunt incomplet,neclar...
Am simtit cum lacrimile imi inunda obrajii.Mi-am intors repede capul inspre geam.Nu vroiam sa fiu vazut de Embry plangand.Era oarecum...degradant.Un lup sa planga?Cine a mai vazut asa ceva?Embry isi dadu seama si ma batu pe umar:
-nu te ascunde de mine.e normal sa plangi;doar ca suntem lupi nu inseamna ca suntem privati de sentimente.incerc sa te inteleg dar inca nu pot.poti discuta cu mine absolut orice.doar suntem frati de rasa nu? Se intoarse spre mine si zambi.
Am tras aer adanc in piept.Era bine.Simteam cum mi se curata plamanii de la aerul proaspat.Intunericul imi facea bine.imi linistea ochii.la radio se auze o piesa mai veche;versurile m-au facut sa tresar:"Don't worry about a thing cause every little thing is gonna be alright".Gravitam in jurul unei planete numite "speranta".incercam sa-mi mai pun putin ordine in ganduri dar eram prea obosit ca sa o mai fac.
-mai mergem mult?hai sa facem un popas.avem totusi nevoie de odihna.nu conteaza unde,si in portbagaj sa dorm,dar vreau sa dorm...sa inchid ochii macar pentru cateva momente..Am cascat lung si m-am uitat la Embry care ma privea amuzat.
Am oprit la primul motel care a rasarit pe marginea drumului.am luat o camera si,fara sa mai stam pe ganduri,ne-am bagat in pat.Eram rupti de oboseala;am inchis ochii si am inceput sa visez.M-am asteptat sa o visez pe Kaili insa in mintea mea se reliefa cu totul altceva:Am visat-o pe Leah...si pe Jasper.Ma strigau,ma cautau...("Trebuia sa ii zic ca plec...am ranit-o prin faptul ca am plecat asa...fara sa zic nimic...sper ca o sa ma ierti surioara si o sa ma intelegi...") Mi-am golit mintea si m-am pierdut in noapte...